Într-adevăr, în mod omenesc, mama nu poate să nu se întristeze atunci când îşi vede fiica sa mică cuprinsă de astfel de suferinţe ziua şi noaptea. Cu toate acestea, trebuie să ţineţi minte că sunteţi o creştină, care crede în viaţa viitoare şi viitoarea răsplată fericită nu doar pentru osteneli, ci şi pentru suferinţele de bunăvoie şi fară de voie; şi de aceea nu trebuie să vă întristaţi peste măsură, ca păgânii sau oamenii necredincioşi, care nu recunosc nici veşnica fericire viitoare, nici viitorul chin veşnic.

Oricât de mari ar fi suferinţele involuntare ale fiicei voastre, micuţei S., ele nu se pot asemăna cu chinurile suferite cu bună voie de către mucenici; şi chiar dacă ar fi egale, atunci ea ar primi şi o egală stare de fericire în locuinţele raiului.

Vă recomand să vă împărtăşiţi fiica bolnavă, după săvârşirea spovedaniei. Rugaţi-l pe duhovnic să o cerceteze cu mai multă străduinţă şi înţelepciune în timpul spovedaniei.

Bolnavilor dumneavoastră, fiicei şi soţului le doresc, prin voia Domnului, tămăduire; iar dumneavoastră şi altor copii – milostivirea Domnului şi petrecere în pace.

(Sfântul Ambrozie de la Optina, Sfaturi pentru familia creștină, Ed. Platytera, p. 88)