Mănăstirea Neamț

În momentele de cumpănă, Arhimandritul Cleopa Ilie primeşte ajutor de la Maica Domnului

Ascultând Dumnezeu rugăciunea lui, în noaptea cea de pe urmă, pe când se ruga, i-a grăit Maica Domnului din icoană, zicându-i: „Nu te întrista pentru tulburările de la Mănăstirea Neamţ, că le voi linişti eu! Dar să nu fii în îndoială!”. Căci un gând îi spunea să se ducă şi alt gând să nu se ducă la Mănăstirea Neamţ.

Cuvântul Arhimandritului Cleopa Ilie a mişcat până şi icoana Maicii Domnului

Când a început să vorbească Părintele Cleopa, după câteva minute, icoana Maicii Domnului din perete a început a se legăna singură, scoţând un sunet ca de harpă. A fost un moment foarte emoţionant, nemaiîntâlnit până atunci, încât toţi s-au minunat şi au dat laudă lui Dumnezeu şi Maicii Domnului, spunând cu lacrimi: „O minune! O minune a Maicii Domnului!”, apoi ziceau: „Părinte Cleopa, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”.

Arhimandritul Teofan Cristea, unul dintre ctitorii Mănăstirii Noul Neamţ

În anul 1864, cu ajutorul marii lavre şi al credincioşilor, au fondat o vestită mănăstire numită „Noul Neamţ”, adunând în jurul lor până la o sută de călugări. Primul stareţ a fost însuşi ieromonahul Teofan, devenit mai târziu arhimandrit. Şi atât de bine a organizat acest cuvios mănăstirea, că în puţină vreme a devenit una din cele mai mari chinovii cu viaţă de obşte din Moldova.

Arhimandritul Irinarh Roset s-a lepădat de cele pământeşti

Se îndestula numai cu hrana şi îmbrăcămintea de la obşte. Murind tatăl său, a venit un om de încredere din partea rudelor cu o cutie pecetluită cu 200 lire de aur. Această sumă era dreptul său de moştenire trimis de mama sa. Dar smeritul nevoitor, în acelaşi ceas a încredinţat moştenirea în mâinile stareţului spre trebuinţele mănăstirii.

Avem nevoie de ajutorul și îndrumarea duhovnicului pentru a ne mântui (Mitropolitul Iacob Stamati)

Pentru sporirea duhovnicească a creştinilor, marele păstor al Moldovei cerea îndeosebi participarea regulată la slujbele bisericii, milostenia, respectarea cu stricteţe a posturilor şi mai ales Sfânta Spovedanie. El spunea că nimeni nu poate spori pe calea duhovnicească a mântuirii fără aceste fapte bune.

Viaţa ascunsă în Hristos a Cuviosului Vitalie Monahul

Nimeni nu ştia unde anume se sălăşluieşte, cum se roagă şi la ce măsură duhovnicească a ajuns. Nu-l vedea nimeni, uneori luni de zile. Numai vara lucra la Mănăstirea Caracalu, de unde îşi primea puţina hrană pentru întreţinere. Apoi iar se retrăgea la mult dorita linişte şi, cuprins de bucuria Duhului Sfânt, zicea:  „Slavă Ţie, slavă Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, că m-ai chemat pe mine nevrednicul la viaţa monahală şi m-ai adus aici, în grădina Maicii Tale, să mă pot ruga în linişte pentru toată lumea!”.

Icoana Maicii Domnului din paraclisul Schitului Pocrov

Una dintre copiile icoanei făcătoarei de minuni a Maicii Domnului „Îndrumătoarea” de la Mănăstirea Neamț se găsește în micul paraclis de iarnă al Schitului Pocrov. Această icoană este un odor cu o încărcătură duhovnicească deosebită pentru Schitul Pocrov, dar care dezvăluie și un amănunt legat de istoria acestui locaș monahal întemeiat, în anul 1714, de către Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin.

Cuviosul Vasile Monahul, unul dintre ctitorii Filocaliei în spaţiul românesc

Ajungând la Mănăstirea Putna şi fiind cunoscut marelui domn, Ştefan Vodă al Moldovei, Cuviosul Vasile a luat poruncă să scrie, pentru ctitoria sa, Scara Sfântului Ioan Scărarul, pentru a nu fi lipsiţi „rugătorii” săi de un dar ca acesta. Căci nu exista mănăstire ortodoxă care să nu aibă Cuvintele Sfântului Ioan, egumenul Muntelui Sinai, operă filocalică cu cea mai largă răspândire.

„Cea mai frumoasă icoană a Maicii Domnului «Hodighitria» se află la Mănăstirea Neamț”

În opinia părintelui Luca, starețul Mănăstirii Bistrița, icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț „Hodighitria”, care se traduce „Îndrumătoarea”, rămâne cea mai frumoasă icoană bizantină din câte s-au păstrat și din câte se cunosc, deoarece dogma este transpusă cu ajutorul culorilor în chipul cel mai minunat. „Vedeți, cu mâna dreaptă îi îndrumă pe toți închinătorii spre Cel care este Calea, Adevărul și Viața – Iisus, pe Care-L ține pe brațul stâng”.

Testamentul duhovnicesc lăsat de Protosinghelul Ioanichie Moroi ucenicilor săi

„Marţi mă duc la Tata! Marţi mă duc la Tata!” Într-adevăr, marţi, 5 septembrie 1944, Protosinghelul Ioanichie Moroi şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, lăsând în urmă o obşte aleasă de 40 de călugări.

Pagini