Mănăstirea Neamț

Pustnicul Gherasim cel nebun pentru Hristos

După ce s-a ostenit mulţi ani în ascultările cele mai de jos ale mănăstirii, a început a se preface că este nebun, pentru dragostea lui Hristos. Se îmbrăca rău, vorbea fără rânduială, umbla fără încălţăminte. Şi toate acestea le făcea pentru a-şi ascunde petrecerea sa cea de taină.

Rugăciunea de taină a Moşului Gheorghe Lazăr

Timp de peste 30 de ani nu a lipsit niciodată noaptea de la biserică. Intra la ora 23.00, înainte de miezul nopţii, şi ieşea dimineaţa, între orele 4.00-5.00. Oriunde înnopta, în oraşe, prin sate sau pe la mănăstiri, păstra cu sfinţenie această rânduială. Aceasta era rugăciunea de foc a bătrânului Gheorghe Lazăr, pe care o săvârşea în taină, neştiut de oameni.

Moşul Gheorghe Lazăr – chip de blândeţe şi smerenie

Vestea nevoinţei sale ajunsese departe, dincolo de hotarele Moldovei. De aceea veneau mulţi să-i ceară cuvânt de folos. Unii veneau să se roage pentru ei. Alţii îi cereau milostenie. Iar bătrânul, fiind blând la chip, dulce la grai, înţelept la cuvânt şi smerit la inimă, pe toţi îi mângâia şi îi zidea sufleteşte.

Cuviosul Iosif Pustnicul lucra cot la cot cu muncitorii la ridicarea sfintelor lăcaşuri

Între anii 1790-1800, când s-a construit biserica Mănăstirii Văratec cu hramul „Adormirea Maicii Domnului", duhovnicul Iosif căra cu mâinile sale piatră, var, nisip şi apă şi le urca pe schelă. Iar pentru lucru aduna bani de la cei avuţi şi cu dare de mână şi plătea lucrătorii. Astfel, Cuviosul Iosif este cinstit ca cel dintâi ctitor şi duhovnic al Mănăstirii Văratec.

Cuviosul Iosif Pustnicul, mare ctitor şi duhovnic al Mănăstirii Văratec

În 1785 se retrage iarăşi la linişte în pădurile Văratec, ajutând la întemeierea mănăstirii cu acelaşi nume, împreună cu schimonahiile Olimpiada şi Nazaria. După ce formează o obşte de peste 200 de călugăriţe, pe care le povăţuieşte duhovniceşte mai bine de 30 de ani, Cuviosul Iosif Pustnicul se mută în odihna lui Hristos, în anul 1828, şi este înmormântat în biserica mare ctitorită de el.

Trecerea la Domnul a Moşului Gheorghe Lazăr și cum și-a ales locul de veci

În anul 1934, Protosinghelul Damaschin Trofin a voit să ducă osemintele Moşului Gheorghe Lazăr la Râşca şi, aşezându-le într-un sicriu, le-a pus în căruţă şi a pornit spre Târgu Neamţ. La drumul spre Văratec, însă, caii s-au oprit şi n-au voit nicidecum să meargă mai departe. Zadarnic încerca părintele Damaschin să-i pornească din loc. Apoi, fără veste, caii au pornit în galop spre Văratec şi nu s-au oprit decât în faţa mănăstirii. Aceasta a fost voia fericitului bătrân Gheorghe Lazăr!

În momentele de cumpănă, Arhimandritul Cleopa Ilie primeşte ajutor de la Maica Domnului

Ascultând Dumnezeu rugăciunea lui, în noaptea cea de pe urmă, pe când se ruga, i-a grăit Maica Domnului din icoană, zicându-i: „Nu te întrista pentru tulburările de la Mănăstirea Neamţ, că le voi linişti eu! Dar să nu fii în îndoială!”. Căci un gând îi spunea să se ducă şi alt gând să nu se ducă la Mănăstirea Neamţ.

Cuviosul Casian Monahul – vestit caligraf şi împodobitor de cărţi bisericeşti

Voievodul Ştefan cel Mare, dorind să-şi înzestreze cu cărţi de slujbă ctitoria sa de la Putna, care atunci se zidea, a poruncit monahului Casian să-i scrie mai întâi mineiul pe luna august, cu slujba hramului mănăstirii, Adormirea Maicii Domnului. Pe fila 44 se găseşte următoarea însemnare: „Acest minei pe august l-a scris Ştefan Voievod, domnul Ţării Moldovei, cu mâna păcătosului Casian”. Mineiul a fost terminat de scris, probabil, în anul 1466.

„Copii fără vacanță”: Un nou proiect al Parohiei „Sfântul Haralambie” din Iași

Parohia „Sfântul Haralambie” din Iași organizează o zi de vacanță pentru copiii care nu au posibilități materiale să meargă undeva în această perioadă de vară.

Sfatul Moşului Gheorghe Lazăr pentru ucenicul său, Protosinghelul Ioanichie Moroi

Dorind să-şi ia asupră-şi jugul nevoinţei călugăreşti, tânărul Ioan Moroi a cerut sfatul marelui pelerin Gheorghe Lazăr, al cărui ucenic era, care i-a spus: „Stai un an de zile sub ascultare la Schitul Peştera Ialomicioarei şi citeşte câte o Psaltire în fiecare zi. De vei răbda ispitele vrăjmaşului şi nu te va amăgi, atunci poţi să te faci călugăr”.

Pagini