Mănăstirea Neamț

Cuviosul Chiriac Schimonahul, printre primii dascăli ai şcolii de grămătici şi caligrafi de la Mănăstirea Putna

În anul 1470, ducându-se la Mănăstirea Putna cu egumenul Ioasaf, Cuviosul Chiriac a luat poruncă de la domnul Moldovei să scrie pentru ctitoria sa Cuvântările Sfântului Ioan Gură de Aur, pe care le termină în câteva luni. Cartea se păstrează până astăzi la Mănăstirea Putna.

Arhimandritul Gherman Ionescu ‒ cât de grele sunt responsabilitatea și mântuirea preoților

În anul 1881, arhimandritul Gherman se duce ca duhovnic la Mănăstirea Agapia. În testamentul său, printre altele, dă ucenicilor săi aceste frumoase cuvinte de învăţătură: „Să ne ferească de lenevie şi nebăgare de seamă înfricoşatele cuvinte ale dumnezeiescului Gură de Aur, că zice la datoriile preoţilor: «Mi se pare că din cei hirotoniţi puţini se vor mântui».”

Chilia „Sfântul Nicolae”, Lacu – Așezăminte româneşti din Muntele Athos

În imediata apropiere a kiriakonului Schitului „Sfântul Dimitrie” Lacu se aflată Chilia „Sfântul Ierarh Nicolae”, înconjurată de o minunată livadă de măslini şi pomi fructiferi.

Cuviosul Eustatie Protopsaltul – cel mai mare protopsalt al secolului XVI, din Moldova

Protopsaltul Eustatie a fost unul dintre cei dintâi dascăli ai „şcolii de gramatică” din Mănăstirea Putna, întemeiată după anul 1470 din porunca lui Ştefan cel Mare. El preda călugărilor gramatica muzicii psaltice şi cântările pe cele opt glasuri, fiind numit de ucenicii săi „ritor, domesticus, dascăl şi protopsalt”. Numele său se făcuse cunoscut în toate mănăstirile din Moldova şi la curtea marelui voievod, care îl preţuia în chip deosebit şi adeseori venea la Putna să-l asculte cum laudă pe Dumnezeu. Era cunoscut, de asemenea, în mănăstirile din Athos şi era numărat printre cei mai vestiţi protopsalţi ai Patriarhiei de Constantinopol, cu numele de „Eustatie de la Putna”.

Sărbătoare în biserica satului Mănăstirea Neamţ-Vănători

Parohia satului Mănăstirea Neamţ, comuna Vânători, judeţul Neamţ, a sărbătorit astăzi, 28 octombrie 2019, readucerea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț.

Sfântul necunoscut de la Mănăstirea Neamţ

Sfinţenia vieţii călugărilor nemţeni din secolul XIV o dovedeşte cu prisosinţă recenta descoperire prin minune dumnezeiască a moaştelor unui sihastru sfânt din această epocă, aflate chiar sub pavajul central ce duce la biserică. Acest fapt s-a petrecut în zilele de 24-26 mai 1986, când s-a observat că, la jumătatea distanţei dintre clopotniţă şi biserică, pavajul gros de piatră şi ciment s-a ridicat circa 30 cm pe dimensiunea unui mormânt, în chip miraculos.

„Urcuşul duhovnicesc nu poate fi înfăptuit decât sub îndrumarea unui duhovnic iscusit” – Arhimandritul Iachint Unciuleac

Omul în viaţă poate învăţa orice singur, dar tainele sufletului şi ducerea războiului nevăzut nu pot fi înfăptuite decât sub povăţuirea unui duhovnic înţelept.

Mitropolitul Gheorghe I a păstorit Biserica lui Hristos din Moldova timp de 34 de ani

Marele Mitropolit Gheorghe, cel dintâi rugător către Dumnezeu al Moldovei, era el însuşi un exemplu viu de sfinţenie, de cuvioşie, de smerenie şi de iubire către toţi. Purta mare grijă de copiii orfani şi de văduvele de război, care erau atât de numeroase în vremea sa. O grijă deosebită avea şi pentru zecile de mii de oşteni căzuţi în desele războaie. La porunca sa, osemintele lor erau adunate la mănăstiri şi biserici, iar numele lor erau scrise în marile pomelnice ctitoreşti. În anumite zile de peste an, şi mai ales la hramuri, se făceau în toată Moldova liturghii, parastase şi praznice de obşte pentru odihna sufletelor fericiţilor ctitori şi eroi ai neamului.

Cuviosul Dometian Arhimandritul, mare egumen al Mănăstirilor Neamţ şi Bistriţa

Fiind călugăr învăţat şi iubit, atât de soborul părinţilor, cât şi de marele domn Alexandru cel Bun, arhimandritul Dometian a fost numit, la 7 ianuarie 1407, stareţ al Mănăstirilor Neamţ şi Bistriţa, „ca să fie aceste mănăstiri nedespărţite una de alta”. Din acest moment au fost unite ambele mănăstiri sub aceeaşi conducere mai bine de 20 de ani.

Arhidiaconul Varlaam Arghirescu, slujitor devotat al bisericii

Spuneau bătrânii că părintele Varlaam iubea aşa mult biserica, precum iubea pe Hristos. Toată ziua zăbovea în catedrală, aşeza veşmintele, potrivea candelele, mătura pe jos, stătea de veghe lângă moaştele Cuvioasei Parascheva. Iar când slujea, mişca toate inimile şi scotea multe lacrimi prin frumuseţea cântării. De aceea, îl cunoştea tot oraşul şi fiecare se folosea de nevoinţa lui.

Pagini