Mănăstirea Neamț

Monahul Gudiil Avăcăriţei – viața ca o candelă nestinsă timp de 50 de ani la poarta Mănăstirii Neamţ

Aproape o jumătate de secol a stat de veghe părintele Gudiil în poarta Mănăstirii Neamţ. Seara închidea porţile grele de stejar, ducea închinătorii la arhondaric şi suna clopotul de odihnă. La miezul nopţii suna clopotul de Utrenie şi chema părinţii la rugăciune, iar în zorii zilei, iarăşi deschidea porţile mănăstirii, trăgea clopotul de deşteptare şi mergea la biserică.

Moşul Gheorghe Lazăr – chip de blândeţe şi smerenie

Vestea nevoinţei sale ajunsese departe, dincolo de hotarele Moldovei. De aceea veneau mulţi să-i ceară cuvânt de folos. Unii veneau să se roage pentru ei. Alţii îi cereau milostenie. Iar bătrânul, fiind blând la chip, dulce la grai, înţelept la cuvânt şi smerit la inimă, pe toţi îi mângâia şi îi zidea sufleteşte.

Icoana Maicii Domnului cu trei mâini de la Mănăstirea Neamţ

În paraclisul „Sfântul Gheorghe” din incinta Mănăstirii Neamţ se mai află o icoană ferecată în argint foarte veche, mai puţin cunoscută, dar cu o istorie fascinantă.
30 fotografii

(Foto) Liturghie arhierească la Mănăstirea Neamț de sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul

„Urcuşul duhovnicesc nu poate fi înfăptuit decât sub îndrumarea unui duhovnic iscusit” – Arhimandritul Iachint Unciuleac

Omul în viaţă poate învăţa orice singur, dar tainele sufletului şi ducerea războiului nevăzut nu pot fi înfăptuite decât sub povăţuirea unui duhovnic înţelept.

Cel mai de seamă mitropolit al Ţării Româneşti din secolul XIX – Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul

Dorind să slujească toată viaţa lui Hristos, după terminarea studiilor, tânărul ucenic părăseşte casa părintească şi se duce cu monahul Gherontie la Mănăstirea Neamţ. Aici cunoaşte pe marele stareţ Paisie şi gustă din frumuseţea vieţii duhovniceşti.

Monahul Gherontie Dascălul, traducător al Sfinţilor Părinţi greci

Împreună cu fiul său duhovnicesc, ierodiaconul Grigorie, au tradus la Mănăstirea Neamţ numeroase cărţi patristice, din care cele mai multe au fost tipărite. Vestea despre aceşti doi călugări iscusiţi în cele duhovniceşti şi pricepuţi la tălmăcirea cărţilor bisericeşti se răspândise în tot pământul românesc. 

Cuviosul Ioan Sihastrul – mare duhovnic, dascăl al liniştii şi al rugăciunii

Iubind desăvârşita linişte şi arzând pentru dragostea lui Hristos, s-a retras în munte, la izvoarele pârâului „Săc” şi acolo şi-a făcut chilie într-o poiană singuratică, ce îi poartă numele până astăzi.

Mitropolitul Teoctist II – părinte și învățător al Moldovei timp de 20 de ani

În anul 1522 a terminat de zidit şi a sfinţit noua Catedrală a Mitropoliei din Suceava, aşezând în ea moaştele Sfântului Mucenic Ioan cel Nou. Tot el a uns ca domni ai Moldovei pe Ştefăniţă Vodă, în anul 1517, şi pe Petru Rareş, în anul 1527, făcându-se la amândoi cel dintâi sfetnic, părinte şi duhovnic.

Mitropolitul Iosif Muşat, primul ierarh al Moldovei

Cea dintâi grijă a Mitropolitului Iosif Muşat a fost să sfătuiască pe Alexandru cel Bun, nepotul său, să aducă de la Cetatea Albă la Suceava moaştele Sfântului Mucenic Ioan cel Nou, ca protector al ţării şi mângâiere a poporului binecredincios. Apoi, însuşi mitropolitul a mers cu mare alai, cu preoţi şi cu mult popor, în frunte cu însuşi voievodul, de au întâmpinat sfintele moaşte mai jos de Iaşi, la locul numit „Poiana Vlădicăi” şi le-au aşezat cu mare cinste în biserica Mirăuţilor din capitala Moldovei.

Pagini