milă

Să facem nevoinţă cu discernământ şi cu mărime de suflet

Cei care nu se hotărăsc să înceapă nevoinţa cu mărime de suflet, ci îşi petrec viaţa fără să aibă un scop precis, mereu sunt ameţiţi şi bolnavi sufleteşte şi trupeşte, iar în cele din urmă netrebnicesc şi harismele pe care li le-a dat Dumnezeu, fapt pentru care li se va cere socoteală.

Să facem milostenie cu oamenii cu adevărat nevoiași, nu cu aceia către care avem „obligații”

Chiar şi la mesele pe care le facem, îi chemăm şi îi cinstim pe prietenii noştri, care ne vor răsplăti şi ei asemenea. Nu ne-am dus să căutăm vreun sărac, care nu are ce mânca, şi să-i spunem: „Nu vii la noi, să mănânci ceva?”.

Să sporim în a face voia lui Dumnezeu

Să luăm aminte să nu jignim, să nu amărâm pe cineva, să avem o purtare nobilă, să-l iubim pe aproapele, să nu judecăm și să nu osândim pe nimeni.

Mitropolitul Teofan I a format cea mai vestită şcoală de pictură în tehnica al fresco

Acest mitropolit a format în Moldova, la Mitropolia din Suceava, cea mai vestită şcoală de pictori în frescă, printre care străluceau meşterul Dragoş Coman şi zugravul Toma din Suceava. Tot la îndemnul lui, voievodul Petru Rareş a zidit din nou şi a reînnoit mai multe biserici şi mănăstiri, ca: Mănăstirea Humor (1530), Mănăstirea Moldoviţa (1532), Catedrala Episcopiei din Roman (1542), biserica „Sfântul Dumitru” din Suceava (1535), Mănăstirea Probota (1527), Mănăstirea Bistriţa (1541-1546) şi altele. De asemenea, a rânduit stareţi din cei mai aleşi în mănăstiri şi a dezvoltat şcolile de copişti şi caligrafi de la Putna, Neamţ, Bistriţa, Probota şi Moldoviţa.

Să avem un comportament cu discernământ

Cu oamenii cunoscuţi este bine să luăm aminte în discuţii, căci dacă nu există un subiect comun, se începe o discuţie duhovnicească şi se termină în bârfă. 

Postul pe vremea Vechiului Testament

Scrie Marele Vasile: „Vino ca umblând prin istorie, să cercetezi originea postului. Căci acesta nu este o invenție recentă. Este comoara părinților. Tot ceea ce diferă de vechime este de rușine. Ia aminte la căruntețea postului. Căci este de o vârstă cu omenirea însăși, căci postul pentru prima dată în Rai a fost rânduit cea dintâi poruncă pe care a primit-o Adam: «Nu veți mânca din pomul cunoștinței binelui și răului»”.

Rugăciunile drepților nu încetează nici după moarte

Membrii Bisericii triumfătoare sunt în legătură cu membrii Bisericii luptătoare, datorită legăturii vii a milei pentru fraţii lor ce sunt încă pe pământ.

Preotul alături de un muribund

Dacă cel ce este pe moarte este conştient, situaţia este deosebit de prielnică în ceea ce priveşte lucrarea preotului. Un astfel de suflet a rupt deja orice legătură cu grijile pământeşti, cu patimile şi cu nedreptăţile. El se gândeşte doar la veşnicie. Nădăjduieşte doar în Dumnezeu.

Iertarea este cea mai mare milostenie sufletească

Mai mare milostenie nu este, decât a ierta din inimă pe cel ce a greșit. (Fericitul Augustin)

Bucuria de a dărui a Monahului Galaction Ilie

„Du-te, frate Costache, şi cheamă pe omul acela să stea la masă cu noi. Că aici la oi este izvor şi dacă nu dai deloc din el, izvorul seacă. Iar dacă dai câte ceva, Dumnezeu ţine oile sănătoase şi nu se cunoaşte de unde dai, că este binecuvântarea Domnului peste noi.”

Pagini