monah

Peştera Cuviosului Nil Izvorâtorul de Mir

În partea dreaptă a cărării care duce de la Schitul Kavsokalivia spre Marea Lavră, mai sus de „Debarcader” (Karavostasi), în partea de sus a unui pisc ascuţit şi pietros, precum un cuib de vultur se află Peştera Cuviosului Nil.
17 fotografii

(Foto) Închinare la peştera Sfântului Nil Izvorâtorul de mir – Athos

Foto: Pr. Silviu Cluci
Tradiţia spune că Sfântul Nil a trăit în această Peşteră în prima jumătate a veacului al XVII-lea, asemenea unui înger în trup, ascet curat şi anahoret desăvârşit. În prezent, în acest loc se găsesc atât vechea chilie, ridicată în jurul peşterii, ce adăposteşte o mică bisericuţă, cât şi două mici încăperi în care s-au nevoit Sfântul Nil și, ulterior, ucenicii săi, precum și o chilie de dată mai recentă, construită peste locul mormântului Sfântului Nil.

Cum au fost descoperite moaştele Cuviosului Nil Athonitul ‒ Izvorătorul de mir

Unii dintre fraţi, auzind despre minunile Sfântului, au luat binecuvântare de la egumenul Mănăstirii Marea Lavra şi au început să sape temelia unei biserici ca să o zidească. Acolo au găsit preaslăvitele Moaşte ale Sfântului în anul 1815, la 7 mai.

Chilia „Sfântul Mina” – Vigla, Athos

Chilia Sfântul Mina se găsește în extremitatea sud-estică a peninsulei athonite, la 250 de metri deasupra mării.
9 fotografii

(Foto) Popas la Chilia „Sfântul Mina” din pustia Vigla, Athos

Foto: Pr. Silviu Cluci
Chilia „Sfântul Mina” a fost construită la începutul secolului al XIX-lea. În anul 1989, după câteva decenii de părăsire, la Chilia „Sfântul Mina” din Vigla a venit părintele Iosif Bairaktáris, de metanie din Mănăstirea Dohiariu. El a găsit chilia ruinată. De atunci, cu timp şi fără timp, dar mai ales cu multă osteneală, părintele încearcă să refacă chilia, făcând-o loc de sălaș duhovnicesc pentru toți închinătorii care îi trec pragul.

„Dacă nu avem smerenie, nu ne putem mântui”

Ce este mai de nevoie creştinului spre a se mântui? Bătrânul a răspuns: „Dacă nu avem smerenie, nu ne putem mântui!”.

Nimeni nu poate hotărî în locul nostru, nici măcar Dumnezeu: căsătorie, călugărie sau celibat?

Pe măsură ce intru în Hristosul Care Se luminează, ce mai contează dacă sunt monah sau căsătorit? În câte rânduri n-aţi văzut voi înşivă monahi slujind familiei cu maximum de abnegaţie şi căsătoriţi slujind călugăriei, monahismului, cu maximum de abnegaţie? Când faci un lucru în Hristos, acela se adresează Bisericii întregi şi cuprinde Biserica întreagă.

Rugăciunea cu lacrimi și milostivirea lui Dumnezeu

Să plângem înaintea bunătății lui Dumnezeu cu toată osteneala noastră, până ce va face cu noi mila Sa!

Protosinghelul Ioil Gheorghiu – Biserica este corabia mântuirii noastre

Precum omul fără inimă moare, tot aşa călugării şi credincioşii, fără biserică, fără participarea la sfintele slujbe mor, se răcesc în credinţă şi sunt robiţi de patimi. Eu, cât puteam, niciodată nu lipseam de la biserică, ziua şi noaptea. Mergeam pe drumuri pentru folosul mănăstirii, mai ales ca stareţ, dar unde ajungeam sau când mă întorceam, întâi intram în biserică să ascult slujba, apoi mă duceam la chilie. Şi mi-a ajutat întotdeauna Dumnezeu!

Iubește-L pe Dumnezeu fără „interese”

Scopul monahului – şi, în general, al oricărui creştin – nu este dobândirea de daruri de la Dumnezeu, ci numai iubirea Lui, ieşirea din autosuficienţă, comuniunea iubitoare cu El. Acesta era şi scopul Sfântului Porfirie Kafsokalivitul, în vremea când era călugăr și părinte duhovnicesc. Darurile lui Dumnezeu au urmat după aceea.

Pagini