Boala – calea spre mântuire a Monahului Gherasim Ilie
„Iertaţi-mă, părinţilor, eu m-am rugat lui Dumnezeu să-mi dea necaz şi boală, numai să mă mântuiesc. Deci, dacă Dumnezeu a făcut milă cu mine, eu să mă împotrivesc? Lăsaţi-mă în mâna şi în voia lui Dumnezeu, că boala este spre mântuirea mea.”
În primăvara anului 1933, egumenul mănăstirii a cumpărat câteva hectare de teren lângă Târgu Neamţ, pentru nevoile obştii. Auzind de aceasta, monahul Gherasim a oftat adânc şi a zis către toţi:
– Părinţilor, de acum s-a dus liniştea şi pacea duhovnicească a călugărilor din mănăstirea noastră!
Un an mai târziu cu toţii ziceau:
– Câtă dreptate a avut părintele Gherasim.
Odată s-a îmbolnăvit părintele Gherasim şi i-a zis egumenul:
– Să-ţi aducem un doctor, să te faci sănătos?
Iar el i-a răspuns cu lacrimi:
– Iertaţi-mă, părinţilor, eu m-am rugat lui Dumnezeu să-mi dea necaz şi boală, numai să mă mântuiesc. Deci, dacă Dumnezeu a făcut milă cu mine, eu să mă împotrivesc? Lăsaţi-mă în mâna şi în voia lui Dumnezeu, că boala este spre mântuirea mea.
(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 526)
Protosinghelul Nicodim Măndiță – spovedania, prima treaptă a urcușului duhovnicesc
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro