părinte duhovnicesc

Este cu mult mai de cinste scopul mântuirii sufletului decât cel al milosteniei trupeşti

În istoria Bisericii noastre au existat păstori evlavioşi, părinţi duhovniceşti, mari nevoitori şi păzitori cu scumpătate ai isihiei şi ai nevoinţei, care la glasul milosteniei şi-au abandonat nu numai liniştea personală şi programul, ci, cu jertfire de sine şi cu osteneli pline de primejdie, au şi răpit suflete din pericole mari şi vădite.

Antrenament pentru examenele duhov­niceşti

Oare lui Dumnezeu Îi este greu să ajute me­reu pe fiecare om? Dar omul nu este ajutat în fe­lul acesta. Un copil răsfăţat, căruia părinţii îi dau mereu ciocolate, şi care vrea numai să i se dea, va deve­ni trândav, nenorocit şi vrednic de plâns. La fel şi omul, dacă primeşte mereu ajutorul lui Dumnezeu, fără ca el însuşi să se ostenească, niciodată nu se va coace duhovniceşte.

Sfaturi pentru preoţi, de la Mitropolitul Andrei Şaguna

„Să se silească fiecare preot a povăţui poporul să părăsească deprinderile rele, să nu facă nuntă în post, să se lase de căsătoriile între rudenii şi să se ferească de cheltuielile zadarnice, de risipa de mâncare şi băutură ce au obiceiul a face cu prilejul nunţilor.”

Ce înseamnă păcatul și cum să ne vindecăm sufletul?

Această făgăduinţă din inimă trebuie să încununeze simţămintele de pocăinţă şi să dea mărturie pentru sinceritatea lor. Ea trebuie să fie nu în cuvânt, ci în simţământ, şi alcătuieşte legământul cel lăuntric al inimii cu Dumnezeu, repune în drepturile ei religia inimii.  

Bucuria de a dărui a Monahului Galaction Ilie

„Du-te, frate Costache, şi cheamă pe omul acela să stea la masă cu noi. Că aici la oi este izvor şi dacă nu dai deloc din el, izvorul seacă. Iar dacă dai câte ceva, Dumnezeu ţine oile sănătoase şi nu se cunoaşte de unde dai, că este binecuvântarea Domnului peste noi.”

Arhimandritul Visarion Făgărăşanul, ctitorul Mănăstirii Cocoş

Mănăstirea Cocoş, cu rânduială de viaţă atonită, era pentru românii dobrogeni un adevărat liman duhovnicesc, căci vestea marelui stareţ atrăgea pelerini din toate părţile, până şi din Ardeal.

Copilul și alegerea duhovniculului. E decizia părinților sau a copilului?

Dobândirea unui părinte duhovnicesc este un proces foarte delicat şi intim, în care nu trebuie să ne amestecăm. Astfel, îl veţi ajuta mai mult pe copil.

Dumnezeu ne mântuieşte pe căi bănuite şi nebănuite

Mila nesfârşită a lui Dumnezeu se foloseşte de toate căile posibile pentru a-l apropia pe om de Sine şi a-l mântui.

Cuviosul Vartolomeu Mazareanul, „îndreptător al şcoalelor domneşti, episcopeşti şi mănăstireşti” din Moldova

În anul 1757 face un scurt pelerinaj la mănăstirile din Rusia şi devine membru onorific al Academiei Teologice din Kiev. Între anii 1774-1776 cercetează şcolile mănăstireşti de la Moldoviţa, Voroneţ, Humor, Neamţ şi Mitropolia din Iaşi. Apoi, întors din nou la Mănăstirea Putna, întemeiază, pe lângă vechea şcoală zisă „cea mică”, aşa-numita „şcoala cea mare”, un fel de academie teologică românească, fără egal la acea vreme în Moldova. Aici învăţau numeroşi tineri, atât dogmele credinţei ortodoxe, cât şi nevoinţa vieţii monahale, psaltichia, retorica şi o limbă străină.

Cuvioşii Damian şi Iosif, părinţi sufleteşti ai sihaştrilor de la Basarabi

Amândoi erau preoţi slujitori şi părinţi duhovniceşti ai acestei aşezări pustniceşti. Ei săvârşeau cele sfinte, primeau şi formau pe călugări, spovedeau, împărtăşeau pe fiecare cu Trupul şi Sângele Domnului şi îi cercetau la peşterile şi chiliile lor. Pentru sfinţenia vieţii lor şi pentru cinstea de care se bucurau, ucenicii lor le-au săpat numele pe pereţii bisericuţei din mijloc care, probabil, era centrul duhovnicesc al acestei sihăstrii din Dobrogea.

Pagini