plăcere

Să ne păzim privirea de tot ceea ce ne-ar putea afecta sufletește

Așa cum din privire se poate naște iubirea, la fel din privire se poate naște tulburarea sau pătimirea. Păzindu-ne privirea, ne păzim însuși sufletul, de tot ceea ce ne-ar putea vătăma.

Când mănânci cu recunoștință, orice mâncare e ca bucuria pe pâine!

Atunci când eram mic, mergeam în pădure şi mâncam numai o bucată de covrig, şi nu mai voiam nimic altceva. Cele mai bune mâncăruri nu-mi puteau înlocui acea mulţumire duhovnicească pe care o simţeam. Dar făceam aceasta cu bucurie.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – Păcatul ne prinde în capcana plăcerii

Păcatul presupune întotdeauna o plăcere aparentă, apare ca un trandafir care ascunde mulţi ghimpi. 

Căsătoriți, necăsătoriți sau monahi – toți avem o datorie comună

Curăţia inimii şi sfinţirea credincioşilor, a clericilor, a mirenilor, a monahilor, a căsătoriţilor şi necăsătoriţilor este ceea ce se cere prin excelenţă.

Dragostea vrednică de laudă, dragostea mijlocie si dragostea pătimaşă

Oamenii se iubesc unii pe alţii pentru aceste cinci pricini: pentru Dumnezeu, pentru fire, pentru slava deşartă, pentru iubirea de argint sau pentru plăcere.

Căsătoria înseamnă îmblânzirea inimii și a trupului

Omul are din fire înclinația spre căsătorie. Însăși firea îl îndeamnă spre aceasta. A nu se căsători este împotriva propriei firi, însemnă a se opune acesteia, rămânând lipsit.

Mândria deghizată în smerenie

Smerenia harică este nevăzută, după cum ne­văzut este Dumnezeu, Dătătorul ei. Ea este as­cunsă de tăcere, de simplitate, de sinceritate, de naturaleţe, de libertate. Smerenia mincinoasă este întotdeauna artifi­cială la arătare: ea îşi face, cum s-ar spune, „pu­blicitate”.

Smerenia falsă se crede pe sine smerită

Pocăinţa şi plânsul pentru păcate aduc ferici­rea veşnică: lucrul acesta este ştiut, este vrednic de crezare, marea lui însemnătatea fost întărită de către Domnul.

Nu există iubire fără unire sufletească

Două suflete se pot uni doar în prezenţa şi cu lucrarea lui Hristos, prin Taina Sfintei Cununii.

Doar prin osteneală și străduinţe se dobândește Împărăția

Ceea ce este socotit acolo dulce, nouă ne pare amar; ceea ce e plăcut acolo, nouă ne pare nesuferit; ceea ce acolo veseleşte, pe noi ne întristează – am luat-o pe cu totul alte căi: şi Împărăţia, împreună cu cei ce se silesc şi pun mâna pe ea, se depărtează de noi.

Pagini