plăcere

Cum să ne găsim liniștea cu ajutorul credinței

„Fiule Timotei, luptă-te lupta cea bună a credinţei...” (I Timotei 6, 12); „suferă ca un bun ostaş al lui Iisus Hristos..., că cine nu se luptă după lege, nu se încununează” (II Timotei 2, 3, 5).

„Împărăteasa, stăpâna şi plăcerea care cuprinde toate plăcerile”

Dintre toate patimile, două sunt mai grele, care zăpăcesc şi slăbănogesc amărâtul suflet, fiind în atârnare una de alta şi întocmai ca o pereche.

De ce desfrânarea îl îndepărtează atât de mult pe om de Dumnezeu?

Persoana desfrânată are întotdeauna timp să conştientizeze gravitatea faptelor sale. Desfrâul este înfiorător prin conştientizarea păcatului înfăptuit.

Păcatul e un întuneric şi o ceaţă a sufletului ce se lasă din gânduri

Păcatul se naşte aşa, că diavolul ispiteşte pe om printr-o momeală care nu-l forţează şi îi arată începutul păcatului, iar omul intră în vorbă cu el din pricina iubirii de plăcere şi a slavei deşarte.

Pricina păcatelor este slava deșartă

Păcătuind, să nu învinovățești fapta, ci gândul!

Hrană cu măsură – exercițiu pentru trup și suflet

Lupta noastră cea dintâi trebuie să ne fie înfrânarea stomacului şi supunerea trupului nu numai prin post, ci şi prin priveghere, osteneală şi citiri; apoi aducerea inimii la frică de iad şi la dorul după Împărăţia Cerurilor.

(Video) Doar marfa expiră. Iubirea inspiră!

Iubirea a fost și rămâne reperul principal al vieții noastre.

Dragostea care începe de la frumusețea sufletească nu moare niciodată

Frumuseţea din afară este plină de fală şi de multă nebunie şi te aruncă în gelozie şi adeseori te face să bănuieşti lucruri necuviincioase. Dar tu zici că dragostea aceasta îţi dă plăcere? O lună sau două sau cel mult un an, şi mai departe nu! Iar apoi minunea se veştejeşte după obişnuinţa îndelungată cu ea. Iar cele care au fost acoperite de frumuseţe rămân: mândria, lipsa de minte, dispreţul.

Căsătoria și înfrânarea soților în zilele de post

Bărbatul poate să fie neînfrânat în căsătorie, iar femeia să fie înfrânată din fire, dar să se abțină amândoi în zilele de post și la praznice. Însă soțul va avea plată mare, pentru că de unul singur, cu „sabia” lui biruiește pornirile trupului.

Ne căsătorim ca să ne mântuim împreună!

Este o mare greşeală să te căsătoreşti numai pentru plăcere. Aceasta se termină repede. O lună de miere şi apoi o viaţă de amar! Trebuie să vă gândiţi puţin, şi unul, şi altul: „Ne căsătorim ca să ne mântuim împreună!”.

Pagini