recenzie

O carte de colecție prin conținut și perspectivă istorică

Dincolo de efortul autorilor volumului de a limpezi o perioadă extrem de tulbure a interacțiunii comunism-Biserică Ortodoxă din România, cartea este și un bun manual de cunoaștere a profilului parvenitului eclesial, care își trădează dintâi biserica sa (unită) și odată intrat în rândurile preoțimii ortodoxe aplică același linșaj cu sprijin securistic în noua sa unitate de cult. O lecție bună despre cum din același aluat de prescură se pot naște și sfinții mărturisitori și lașii delatori.

Când Pictorul se lasă povestit

Nu sunt un specialist. Dar pot să mă bucur de vederea unui tablou ori de lumina din icoanele unui atare talent, emoționat de limpezimea scriiturii din penel pe orizontul de șăgalnică eshatologie a Maramureșului ori, sunt câteva reproduceri în Album, de aspru apus al Sibiului sau Certeze.

Comunicarea ca mod de a fi

Mai importantă în construcția cărții îmi pare a fi povestea – Casa de la jumătatea drumului – motivațională care descoperă cel mai mare adevăr: ceilalți reacționează față de tine în același fel cum îi tratezi tu. Nu avem de a face, din punctul meu de vedere, cu un curs de comunicare, ci cu unul de prezentare.

O carte a grijii față de oameni, mai ales de prunci

Ce mi-a reținut atenția este modul în care autoarea, un distins medic și o mamă extrem de dedicată, caută să ne dezvăluie cum înțelege reacțiile părinților, construirea zonei de siguranță spiritual și mentală în zona protejării copilului. Explicațiile simple, curățite de orgolii profesionale mi-au adus aminte de medicul pediatru din cartierul copilăriei mele – încă mai știu cum o cheamă – și de mulții medici pediatrii care fac din munca lor exercițiu de înger păzitor.

O carte ca o operație pe cord

Nu spun că avem de a face cu o scriitură înaltă ori cu o inegalabilă intrigă romanescă. Spun atât: binecuvântat este cel care scrie despre viață așa cum este! Vie, dură, dureroasă. Dar plină de zâmbetul cuminte al lacrimii. O lectură de o seară, dar care hrănește, cred, o viață.

Un volum de aducere aminte a moralei în cultura științifică

Am recuperat zilele acestea o lectură și un chip la care aș vrea să vă fac părtași. Mai ales acelora care neagă relația morală-știință, insistând, parcă, pe ideea că doar ideologizarea științei ar fi soluție la drama morală a momentului.

Când Bunicul învie prin pana scrisului unui nepot hăruit

Cu o scriitură limpede, de om liber, Parohul locașului Sfinților Apostoli Petru și Pavel din Borca – cine va citi volumul Calendarul Bunicului va înțelege insistența pe amănunt – se așază la vorbă cu noi, grabnicii străbătători ai lumii.

O carte cum nu-i alta...

Alfabestiarul – de mi-e îngăduit – bate tot! E un joc incredibil de sinonimie aproape mistică, pe fondul unei cunoașteri ascetice a lumii în care ne pierdem cu vremea. Am citit pe nerăsuflate volumul, fin ca un fir de borangic, exclamând bucuria ca într-o ectenie de descoperire a limbii în care mă laud că scriu.

Răspunsuri teologice la o criză ce nu pare închisă

La Editura Doxologia a apărut, nu e mai mult de o săptămână, un volum colectiv: „Lumea în stare de Pandemie. Răspunsuri teologice la situații actuale” (Ed. Doxologia, Iași, 2021, 376 pg.).

O Antologie patristică din vremea Părinților Bisericii

În traducerea lui Mircea Ștefan, a apărut volumul Fericitul Teodoret al Cirului, Eranistes-Cerșetorul (Doxologia, Iași, 2021, 345 pg.).

Pagini