responsabilitatea parintilor
 

Încă din leagăn, copiii îi copiază pe părinți

Părinţii trebuie să se nevoiască să-şi taie patimile lor. Indiferent dacă unele le-au moştenit de la proprii lor părinţi, ei vor da socoteală lui Dumnezeu.

Adolescenții și relația cu părinții ‒ „nebuniile” vârstei și nevoia de sprijin

Nu trebuie să vedem adolescența copiilor noștri doar ca pe o tranziție încărcată de teamă, ca pe o „nebunie” pe care ne este frică să o confruntăm. Adolescența vine „la pachet” și cu multe schimbări pozitive, care merită toată atenția noastră. Adolescenții au o dorință arzătoare, unică și profundă, pentru adevăr și dreptate, o gândire care caută însetată ceea ce este corect. Părinții sunt datori să-i ajute pe copiii lor în această grea și hotărâtoare perioadă a vieții lor.

Adolescentele au nevoie să primească modele de viață și romantism de calitate

Folosindu-se de faptul că adolescentele, ca şi acum o sută de ani, visează la dragoste, autorii fac o mişcare subtilă: în locul dragostei platonice, înălţătoare, le orientează pe tinerele cititoare spre altceva, spre ceea ce se evidenţiază în revistele pentru adolescenţi, cu titluri de tipul „Oare la 13 ani eşti încă virgină?”. Este nevoie ca părinţii care se gândesc serios la viitorul fiicei lor să acorde o atenţie deosebită tocmai educaţiei romantice a fetelor, să le ofere modele de romantism de calitate.

Dificultatea fundamentală a căsătoriei și consecințele asupra copiilor

Lipsa încrederii creează o atmosferă de luptă care exclude apropierea şi contactul real. Cel care se luptă împotriva unui posibil pericol nu poate să dobândească un contact şi o apropiere reală cu omul din partea căruia vede venind pericolul. Copilul care a crescut într-o asemenea atmosferă de iubire de sine e egoist, devine un adult nesigur, suspicios, cu o estimare redusă de sine şi cu teama că orice om care se apropie de el va descoperi starea lui, neputinţa lui, şi o va folosi împotriva lui. Omul are nevoie să simtă că există alţi oameni care îl preţuiesc, îl respectă şi pentru care persoana lui are o oarecare importanţă. Cu alte cuvinte, omul are nevoie de alţi oameni care să îi recunoască existenţa şi personalitatea. Are nevoie de câţiva alţii care să îl înţeleagă, ca să poată să se înţeleagă el pe sine însuşi.

Dumnezeu ne-a dat o bucurie mare: posibilitatea să ne educăm singuri copiii

Activitatea de producţie şi socială a femeilor este sortită să devină una din condiţiile prin care copiii să fie lăsaţi fie în grija institutelor de stat, fie în cea a străzilor, limitând astfel părinţii de a exercita influenţă asupra copiilor.

Părinte nu este cel care doar l-a născut pe copil

Ce răspuns Îi vei da lui Dumnezeu când te va cerceta pentru că nu te-ai sârguit să-l educi cum se cuvine pe copilul care ţi s-a născut?

Mămica are nevoie să fie liniştită şi împăcată în perioada sarcinii

Starea sufletescă a copilului este în mare măsură determinată de starea inimilor părinţilor în sfinţita clipă a zămislirii. Soţul şi soţia, a căror dragoste este sacră, al căror aşternut este curat şi neprihănit, trebuie să se îngrijească de curăţia inimii.

Creșterea copiilor – responsabilitatea și meritul părinților

Nu este merit în a naşte ori a te naşte. Merit înaintea lui Dumnezeu este a educa un copil şi a-l face bun membru al familiei.

Pentru ca educația să aibă efect, părinții trebuie să fie consecvenți

Important este și consensul familial în privința pretențiilor ridicate față de copil. Dacă nu se poate, înseamnă că nu se poate, și încălcării interdicției trebuie să-i urmeze neapărat pedeapsa. Altfel, copilul se va obișnui să îi manipuleze pe adulți, și în consecință autoritatea tuturor membrilor familiei va fi subminată.

De ce unii copii nu ajung să fie recunoscători pentru darurile primite

Necazul multor familii contemporane constă în aceea că se grăbesc să-i dea copilului tot ce pot, adeseori fără ca măcar să aștepte rugămințile lui, pe urmă se miră de ce copilul nu se bucură de cadouri, n-are grijă de ele și – principalul – nu simte recunoștință. Cât nu l-au distrat, câte nu i-au cumpărat – iar el își face și mai rău de cap!

Pagini