rugăciunea minții

Între rugăciunea cu glas tare şi cea în tăcere

Când te îndrăgosteşti de Hristos, preferi tăcerea şi rugăciunea minţii. Când te afli în această stare, nu mai este nevoie de cuvinte.

Ai grijă şi teme-te, fugi de păcat!

Această permanentă grijă şi dorinţă neîncetată de a-L căuta Îl vor atrage şi va veni singur ca să te vadă şi va izvorî în inima ta un izvor de apă rece care va striga neîncetat : "Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ma"! Atunci te vei bucura fără întrerupere de vocea şi dulceaţa Stăpânului Hristos.

Cuviosul Nectarie Protopsaltul – un model de smerenie, blândeţe şi tăcere pentru cei din jur

Nu lipsea niciodată de la slujbele bisericeşti. Tot timpul stătea la locul lui, cu privirea în jos şi cu gândul la cele de sus; ori cânta, ori săvârşea în taină rugăciunea minţii. Era foarte blând şi tăcut, iar despre cele pământeşti era cu totul indiferent. La ascultare, la biserică, la chilie nu vorbea deloc, fără numai de mare nevoie. De asemenea, nu se amesteca niciodată între cei care făceau tulburare în obşte şi se dezbinau între ei, ci tăcând se ruga pentru toţi. Părinţii numai cât îl vedeau, se cucereau de blândeţea feţei lui şi se împăcau unii cu alţii.

Ce trebuie să fac pentru ca rugăciunea să se întărească?

Pentru ca rugăciunea să se întărească, cel mai bun mijloc este „să rabzi necazurile şi dispreţul”.

Viața Sfântului Cuvios Iosif Isihastul

Sfântul Cuvios Iosif Isihastul a fost unul dintre cei mai remarcați nevoitori athoniţi ai secolului XX. Datorită ucenicilor săi, care au transmis şi au pus în practică învăţătura şi modul său de viaţă în comunităţi din ce în ce mai mari, el poate fi considerat pe bună dreptate principalul autor al actualei restaurări a tradiţiei rugăciunii inimii din Muntele Athos.

Patru feluri de trezvie a minţii, după Sfinții Părinți

Ca îngrădire a minții neastâmpărate și lesne de abătut, Părinții nu au găsit un alt mijloc mai potrivit decât pomenirea neîncetată a lui Dumnezeu și ne-au învățat acest lucru în termeni corespunzători.

Monahul Damian Ţâru avea mare credinţă şi nădejde în Dumnezeu

În timpul războiului, unii călugări erau îngrijoraţi. Se gândeau unde şi cum să-şi salveze viaţa. Deci îl întrebă ucenicul: „Părinte Damian, te-ai pregătit? Unde mergem?” „Eu m-am pregătit să merg până la marginea pământului!” Apoi îşi continua lucrul în atelier fără nici o grijă, încât toţi se mirau şi se foloseau de credinţa şi nădejdea pe care le avea în Dumnezeu.

Rugăciunea care nu dă greș în fața lui Dumnezeu

Atunci când un începător doreşte să înceapă nevoinţa privegherii în fiecare noapte, nu poate birui patima akediei fără un povățuitor iscusit. Acedia este prietenă nedespărţită a celor ce umblă după voia lor şi a celor mândri. Privegherea înseamnă întâlnire, înseamnă convorbire cu Însuşi Dumnezeu.

Viaţa călugărească este o viaţă preaminunată

Monah nu este acela care se sileşte să facă ceva mecanic şi este plin de nelinişti. Tot ce face, face numai din iubire către Mirele ceresc, din dragoste dumnezeiască, nu punându-şi în minte iadul şi moartea. Monahismul nu trebuie să fie o fugă negativă, ci o fugă a dragostei dumnezeieşti, a adorării dumnezeieşti.

Paza minții – cale spre virtute

Paza minţii este cale şi poartă a toată virtutea şi a toată fapta bună înaintea lui Dumnezeu.

Pagini