Toți Sfinții Părinți care au descris nevoința rugăciunii minții ne opresc nu numai a alcătui de la sine închipuiri, ci și a ne pleca, prin voia și încuviințarea noastră, spre închipuirile și nălucirile care nu se pot înfățișa pe neașteptate, fără a atârna de voia noastră. Și aceasta se întâmplă în timpul nevoinței la rugăciune, mai cu seamă în liniștire. „Nu primi nicicum”, spune Preacuviosul Grigorie Sinaitul, „dacă vei vedea ceva cu ochii cei simțiți ori cu mintea, în afara sau înlăuntrul tău, de-ar fi chipul lui Hristos, sau chip de înger, sau al vreunui sfânt, sau dacă ți se va arăta lumină... Fii cu luare-aminte și pază! Nu-ți îngădui a te încrede în ceva, nu arăta învoire cu gândul și cu glasul la nimic, nu te încrede în grabă vreunei arătări, de-ar fi ea adevărată și bună; fii rece către ea și înstrăinat, păzind statornic mintea ta lipsită de închipuiri, fără a alcătui în sine vreun chip și fără a fi întipărită de niciun chip.

Cel ce a văzut oarece cu mintea sau cu simțurile, de-ar fi vedenia și de la Dumnezeu, și o primește cu grăbire, lesne cade în înșelare – cel puțin, își descoperă înclinarea spre înșelare, primind vedenia cu grabă și ușurătate. Noul începător trebuie să-și întoarcă toată luarea-aminte spre singură lucrarea inimii și doar pe aceasta s-o recunoască neamăgitoare – iar altceva nimic să nu primească până ce nu va fi intrat în despătimire. 

Dumnezeu nu se mânie pe cel ce se teme de înșelare și veghează asupra sa cu cea mai mare luare-aminte, chiar dacă acesta nu va primi ceva trimis de Dumnezeu, necercetând aceea cu toată osârdia; dimpotrivă, Dumnezeu îl va lăuda pe unul ca acesta pentru buna sa înțelegere.” (Despre primul chip al luării-aminte și rugăciunii)

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Despre înșelare, Editura Egumenița, Galați, 2010, p. 71)