sfânt

Nimic nu este mai aproape de noi ca moartea

Nu trebuie să ne îngrijim prea mult de lucrurile materiale, ci să avem mereu gândul la ce zidim pentru viața veșnică.

Mănăstirea Ceahlău

Așezământul cu hramul „Schimbarea la Față” și „Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt” a fost construit pe un platou al muntelui înconjurat de stânci mari, iar în apropiere de mănăstire se află cabana Dochia și stațiunea meteorologică Toaca.

Aghiasma Sfântului Gheorghe de la Mănăstirea Xenofont – Athos

La hotarul dintre Mănăstirea Xenofont şi Dohiariu, acolo unde este aşezată o cruce în vârful unui şir de stânci de pe malul mării, pe moşia Xenofontului se află aghiasma Sfântului Gheorghe, considerată tămăduitoare mai ales pentru bolile de rinichi.

Nevoința de șapte ani a Sfântului Ioan Iacob de la Neamț – la 30 de metri înălțime deasupra unui pârâu

Pe cei care veneau la peștera sa îi învăţa frica de Dumnezeu, îi îndemna la pocăinţă și le citea din scrierile Sfinţilor Părinţi, amintindu-le tuturor de ceasul morţii, de dragostea Domnului nostru Iisus Hristos răstignit pe Cruce, acolo, sus pe Golgota pentru noi, și de Ziua Judecăţii de Apoi. Îi învăţa să păstreze cu sfinţenie mare dreapta credinţă, chiar cu preţul vieţii. 

Cuviosul care și-a cunoscut dinainte data sfârșitului, însemnând-o pe un perete al peșterii

„Părinte Ioanichie, tare te mai așteptam să vii, că pentru mine aceste trei zile au fost mucenicie. Mi-a fost foarte rău, am răcit tare, tușesc și nu pot respira și am mare temperatură”. Atunci, părintele Ioanichie a vrut să-i pună din nou comprese și ventuze, dar sfântul i-a răspuns cu blândeţe că de acuma nu mai trebuie nimic, căci totul s-a terminat și că peste scurt timp trebuie să plece la Domnul.

Chilia „Sfântul Ioan Botezătorul” a lui Dionisie din Furna – Kareia, Athos

Ieromonahul Dionisie din Furna a fost un important iconograf ortodox grec al secolului al XVIII-lea, cunoscut astăzi nu atât pentru lucrările sale artistice, cât mai ales pentru cartea sa, Erminia picturii bizantine.

Descoperirea moaştelor Sfântului Ioan Iacob Hozevitul

Stareţul lavrei, Amfilohie, cu greu a dat binecuvântarea să se deschidă mormântul Cuviosului Ioan din peşteră. Însă, cum l-au deschis, a ieşit un miros de bună mireasmă care a umplut peştera şi inimile tuturor. Iar trupul cuviosului şi hainele erau întregi şi nevătămate şi răspândeau o aromă cerească de sfinţenie. Parcă era de curând adormit. Atunci toţi pelerinii au îngenuncheat şi, cu lacrimi de emoţie şi evlavie, au strigat: „Slavă Ţie, Doamne, pentru această mare minune! Cuviosul Ioan Românul este sfânt!”.

Ansamblul clădirilor Mănăstirii Dionisiu

La baza stâncii pe care este zidită mănăstirea se află arsanaua, de unde porneşte un drum pietruit. Urcând pe caldarâmul abrupt, întâlnim proschinitarul Sfântului Ioan Botezătorul.

Sfânta Cruce – o armă nebiruită

Şi a lăsat-o nouă ca pe o armă nebiruită împotriva diavolului şi ca un semn dumnezeiesc lăsat nouă, după cum scrie: „Dat-ai celor ce se tem de Tine, Doamne, semn, ca să fugă de la faţa arcului” (Psalmul 59, 4).

Ansamblul clădirilor Mănăstirii „Sfântul Pantelimon” – Athos

La început, Mănăstirea „Sfântul Pantelimon” propriu-zisă era foarte mică: un dreptunghi în jurul Katholikonului. Apoi ea s-a extins, incluzând marile clădiri care au fost construite pe malul mării.

Pagini