Sfântul Efrem Sirul

Taina Mirungerii în Vechiul Testament

În Legea veche, ungerea cu untdelemn sfinţit era săvârşită ca ungere sacerdotală, pentru sfinţirea preoţilor la Templu. După porunca lui Dumnezeu, Moise îl învesteşte preot pe Aaron: „apoi să aduci pe Aaron şi pe fiii lui la intrarea Cortului Adunării şi să-i speli cu apă. Apoi să iei untdelemn de ungere şi să-i torni pe cap şi să-i ungi.” (Ieșirea 29, 4-7).

Viața omului – osteneala unei călătorii spre Împărăția Cerească

Voiește numai să călătorești în calea aceasta și vei fi sârguitor și îndată calea se face dreaptă înaintea ta.

Cum putem ajunge să avem bucuria vieții în Hristos și în Biseri­că?

„Așa, Doamne Împărate, dăru­iește-mi să văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în veci. Amin”.

Propriile noastre cuvinte vor da verdictul la Judecată

„Vreme este să taci şi vreme să grăieşti.” Să luăm aminte că nu putem face ambele activităţi deodată. Numai limba poate spune mult fără a spune nimic. Cunoaştem cu toţii dezbateri, spectacole şi conferinţe inutile. Pentru a rezista atacului de cuvinte inutile, sufletul omului modern trebuie să-şi ia o carapace şi să devină dur.

Lucrarea lui Dumnezeu la Facerea lumii

„Să răsară pământul!”. Această mică poruncă s-a prefăcut îndată într-o puternică lege a naturii și într-o rațiune măiastră. Porunca aceasta a săvârșit miile și miile de însușiri ale plantelor și ale arborilor mai iute decât un gând de-al nostru.

Fuga de lume a monahului

Toată slujba călugăriei este o punere în scenă a parabolei evanghelice a Fiului risipitor.

Viața omului e ca floarea câmpului – să avem grijă de suflet!

Dezbrăcaţi-vă de omul cel vechi şi de toate faptele lui şi întru cel nou îmbrăcaţi-vă. O, nemăsurată bunătate a lui Dumnezeu, care pe toţi îi cheamă, căci El voieşte ca toţi să se mântuiască. Slavă iubirii lui de oameni!

Plânsurile Sfântului Efrem și plânsul nostru

Cu toții am plâns sau am văzut semeni plângând. O facem trăind sentimente de tristețe, furie, uneori de bucurie dar, mai ales, de profundă pocăință. Citind „Plânsurile” Sfântului Efrem Sirul, aflăm că nu vărsarea propriu-zisă a lacrimilor contează, ci cauza ce o generează. Să stabilim o legătură între plâns și pocăință, ca lucrare de despătimire și apropiere de Dumnezeu.

Sfântul Efrem Sirul ‒ drumul spre sfințenie

Alungat de acasă de către tatăl său, un preot păgân, Sfântul Efrem a luptat atât de mult pentru a-L iubi pe Dumnezeu, încât ochii săi s-au transformat in izvoare de lacrimi și toată viața lui s-a străduit să biruiască somnul, pentru a da timp rugăciunii. Fără să vorbească vreodată de rău pe cineva sau să spună cuvinte în zadar, Sfântul Efrem a fost condus de Duhul Sfânt în calea sa către Domnul, fiind învățat prin vedenii ce să facă și primind darul facerii de minuni și al izgonirii duhurilor rele. A lăsat prin testament ca trupul său să nu fie îngropat cu cinste, ci să fie pus în groapa străinilor, refuzând până la final să primească slavă.

Iată, ziua s-a plecat și către seară este vremea noastră

Nu căuta mai întâi pe cele pământești, ci nevoiește-te și dorește, ca un desăvârșit, Împărăția Cerurilor, și apoi, caută și pe cele pământești, după cuvântul Domnului.

Pagini