Sfântul Efrem Sirul

Mare frică este, fraţilor, în ceasul morţii, că sufletul se desparte de trup cu frică şi cu dureri

Umblând noi şi desfătându-ne fără grijă pe pământ, se dă poruncă, fără veste, ca sufletul să fie luat din trup.

Calea spre Cer

Voieşte numai să călătoreşti în calea aceasta şi vei fi sârguitor şi îndată calea se face dreaptă înaintea ta.

„Iată acum os din oasele mele şi carne din carnea mea; aceasta se va chema femeie”

Înainte de neascultare, Adam avea har proorocesc, că le vedea pe toate cu ochi duhovniceşti.

Lumea a fost zidită primăvara

„Aşa cum toate ‒ copacii, ierburile, dobitoacele, păsările şi omul ‒ erau deodată şi bătrâne şi tinere: bătrâne după înfăţişarea mădularelor şi alcătuirii, tinere după vremea zidirii lor; tot aşa şi luna era în acea vreme şi bătrână şi tânără: tânără, căci numai ce fusese zidită, bătrână fiindcă era plină precum în ziua a cincisprezecea.” (Sfântul Efrem Sirul)

Fie­care va da seama pentru sineşi şi sarcina sa o va purta

Să ai nerăutatea în primirea poruncilor lui Dumnezeu, iar vicleşugul, în gonirea măiestriilor Diavolului şi a spre a tăia vorbele cele vătămătoare.

Chiar și fără de voie de ai luat calea virtuții, nu o abandona

M-am învrednicit prin bunătatea lui Dumnezeu a veni într-o astfel de rânduială, a unei vieţi cinstite şi fără de grijă, Iubitorul de oa­meni nesocotindu-mi mie multele şi nenumăratele mele păcate.  

Două lucruri se cer de la omul bolnav

Sfântul Efrem Sirul zice aşa: „Dumnezeu de la omul bolnav, două lucruri cere: Să mulţumească lui Dumnezeu pentru boală şi să se roage neîncetat”. Numai atât. Nu cere post, nu priveghere, nu plecare de genunchi, nu culcarea pe jos, nu târzia mâncare, nu uscata mâncare, nu puţina mâncare, nu starea de toată noaptea, nu cere de la dânsul nimic, decât aceste două lucruri.

Fie frica lui Dumnezeu înaintea ochilor tăi totdeauna

Pe fraţii mai lenevoşi, vrăjmaşul se sileşte a-i întrarma împotriva celor mai sârguitori.

Vicleanul ascunde de-a pururea curse înaintea sufletului nostru

Fă-te pururea liber de toate lucrurile cele pământeşti, ca să te izbăveşti de curse, de gânduri şi de fapte rele.

„Să se facă lumină!”

Sfântul Ambrozie scrie: „Dumnezeu este făcătorul luminii, iar locul şi pricina întunericului este lumea. Însă Bunul Făcător a rostit cuvântul «lumină» ca să poată descoperi lumea, pătrunzând-o cu strălucire, şi astfel s-o facă frumoasă la înfăţişare. Deci, dintr-o dată văzduhul s-a făcut strălucitor, iar întunericul s-a dat cu spaimă înapoi de la neobişnuita strălucire. Strălucirea luminii ce a pătruns dintr-o dată întregul univers a copleşit întunericul, scufundându-l parcă în adânc”.

Pagini