Să nu fim nebăgători de seamă de mântuirea noastră. Să nu ne desfătăm cu dulceţile lumii acesteia, că sunt trecătoare şi aduc înlăuntru căinţă, iar pe urmă se duc la alţii. Şi toată slava lumii acesteia este din pământ şi se duce în pământ, și nimic altceva nu călătoreşte împreună cu noi, fără numai singur păcatul şi munca cea pentru el. Nimeni nu ne va ajuta nouă în ziua aceea: nici prieteni, nici rudenii, fară numai pocăinţa cea de aici şi faptele bune, ajutătoarele acesteia, adică: dragostea cea adevărată, smerita cugetare, ascultarea, înfrânarea. Acestea se împotrivesc puterilor potrivnice, care voiesc să ne apuce pe noi la ieşirea din această viaţă. Acestea ne pun pe noi înaintea Mântuitorului Hristos, Căruia ne închinăm şi-L slăvim, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 2, Editura Bunavestire, Bacău, 2008, p. 432)