Sfântul Isaac Sirul

Cea mai înaltă școală de călugărie

„Îmi erau aşa de dragi cuvintele Sfinţilor Părinţi, încât se lipeau ca ceara de memoria mea.”

„Nimeni nu a urcat la ceruri cu răsfăţul”

Vrem binecuvântarea lui Dumnezeu, vrem pacea lui Dumnezeu, vrem cununile mântuirii, vrem raiul, îi cinstim pe sfinţi şi pe mucenici, dar nu vrem pătimirea celor rele.

Slava lui Dumnezeu stă ascunsă în smerenie

Mărit lucru este smerenia, îndeosebi pentru că într-însa se ascunde slava lui Dumnezeu. Sfântul Isaac Sirul spune: „Smerește-te pe sine și vei vedea întru tine Slava lui Dumnezeu”.

Iubirea noastră de Dumnezeu

Iubirea noastră de Dumnezeu începe să se manifeste şi să lucreze în noi atunci când iubim pe aproapele ca pe noi inşine.

Încă nu L-am cunoscut pe Dumnezeu, dacă nu ne minunăm de iubirea Lui pentru noi

Pe Dumnezeu Îl cunoaştem când ne minunăm de El. Numai cu iubire poţi sta în faţa lui Dumnezeu.

Prin dragostea faţă de altul, semeni sămânţa virtuţii în el

Sfinţii nu văd păcatele altora. Şi nu le văd, nu pentru că nu vor să le vadă, ci pentru că nu pot să le vadă din pricina dragostei. De aceea zice şi Sfântul Isaac Sirul că prin dragostea faţă de altul, „semeni sămânţa virtuţii în el”.

Ridică-te, că Domnul cheamă. Ridică-te, că Domnul lucrează!

Sfântul Isaac Sirul spune că toate păcatele sunt praf şi pulbere înaintea lui Dumnezeu şi că un singur păcat există, acela de a fi insensibil la lucrarea pe care o face Dumnezeu cu noi. Această lucrare se face atunci când ai terminat păcatul şi te-ai gândit să te ridici să te rogi.

Cum îi putem ajuta pe bătrânii care se simt singuri?

Trebuie să nu aibă omul impresia că îl ajuţi doar aşa... dintr-o datorie, ci îl ajuţi pentru că vrei să-i faci bine, vrei să-i fii de folos.

Sufletul păcătos de milă are nevoie, nu de judecată

Şi pentru ce, frate, să urăşti pe păcătos? Oare pentru că, după a ta părere, nu este drept? Dar unde este dreptatea ta, dacă nu ai dragostea? De ce n-ai plâns mai bine pentru el? Ba, tu l-ai şi gonit!

Sfântul Isaac Sirul ‒ drumul spre sfințenie

Unul dintre sfinții răsăriteni ajunși pe cea mai înaltă treaptă a iubirii de Dumnezeu, Sfântul Isaac Sirul era atât de îndurerat de neputința celor căzuți, încât se ruga și pentru demoni. Privitor la viața cea veșnică, a fugit de slava lumii și a ales pustia, adică locul în care putea cel mai bine să fie într-o relație directă cu Dumnezeu și să se roage pentru lumea întreagă. Ales episcop de Ninive, a părăsit scaunul episcopal după cinci luni, gândind că le e mai de folos oamenilor să se roage pentru ei, decât să nu îl asculte. „Nimeni nu s-a suit la Cer cu răsfăț”, cugeta, așa că până la finalul vieții sale a petrecut în post aspru, studiu și rugăciune.

Pagini