Sfântul Porfirie Kafsokalivitul

Copilaşul vostru vă va uni!

Nu vă certaţi în faţa copilului, fiindcă-l traumatizaţi sufleteşte. Luaţi exemplu de la nevinovăţia lui. Nu-l târâţi în certurile voastre! Lăsaţi-l să vă ia de mână şi să vă tragă unul lângă altul – el, la mijloc, şi voi, de-a dreapta şi de-a stânga lui, mână în mână. Aşa să mergeţi înainte, toţi trei împreună!

Viața și harismele Sfântului Porfirie Kafsokalivitul, relatate de Mitropolitul Hierotheos Vlachos – care l-a cunoscut și l-a iubit

Cred că pe Cuviosul Porfirie Kafsokalivitul se cuvine să îl înțelegem după criterii teologice, anume ca unul care s-a făcut părtaș lucrării curăţitoare, luminătoare şi îndumnezeitoare a lui Dumnezeu, în acord cu întreaga Tradiţie a Bisericii, care este premisa fundamentală a îndumnezeirii omului. Oricine vrea să îl înțeleagă pe Cuviosul Porfirie prin sentimentalisme şi din perspectiva unei iubiri fără discernământ față de toţi, în afara premiselor ascetice ale adevăratei iubiri, greșește. Astfel, şi în cazul Cuviosului Porfirie putem să identificăm premisele reale ale sfinţeniei, care constituie esenţa Teologiei Ortodoxe şi a Tradiţiei Ortodoxe.

Când unii trec prin momente grele, răul profită și-i pune să facă lucruri oribile

Nu vreau să justific nicio crimă, dar criminalul și păcătosul nu încetează să fie, totuși, oameni, asemănându-se cu fiarele rănite.

Lauda fără măsură naște copii egoiști

Părinţii sunt primii răspunzători pentru nereuşita copiilor în viaţă, apoi învăţătorii şi profesorii. Îi laudă întruna. Le spun cuvinte egoiste. Nu-i aşază în Duhul lui Dumnezeu, îi înstrăinează de Biserică. 
Mamele știu cum să-și exprime stresul, cum să dea sfaturi și cum să vorbească neîncetat, dar nu au învățat să se și roage. Cele mai multe sfaturi și critici fac o mare rană copiilor. Nu este nevoie să spună multe copiilor. Cuvintele dăunează urechilor, dar rugăciunea merge direct la inimă. Rugăciunea este indispensabilă, cu credință și fără grabă, împreună cu un bun exemplu al celei care se roagă.

Nu vorbesc nimănui despre Hristos fără să mi se ceară

Vreau ca ei să-și deschidă singuri sufletul și să-mi ceară ei înșiși să le vorbesc!

Să vă rugaţi cu iubire, ca să stingeți astfel împotrivirea

Când împlineşti cuvintele lui Dumnezeu şi nu ai mustrări de conştiinţă, şi ai pace şi săvârşeşti fapte bune, intri în rugăciune lin, fără să-ţi dai seama. Apoi aştepţi simplu, încet-încet, până vine harul.

Cu cât „vânăm” lucrul pe care îl dorim, cu atât el se îndepărtează

Să nu căutăm cu tot dinadinsul a dobândi ceea ce cerem, ci să le lăsăm în voia lui Dumnezeu. Căci, cu cât „vânăm” lucrul pe care îl dorim, cu atât el se îndepărtează. Aşadar – răbdare, credinţă şi linişte. Şi dacă noi uităm, Domnul nu uită niciodată şi, dacă este pentru binele nostru, ne va da ceea ce trebuie şi când trebuie.

Trăiţi taina luptei vieţii duhovniceşti lin şi fără zbucium!

Când pierdeţi harul dumnezeiesc, să nu faceţi nimic. Să vă continuaţi viaţa şi lupta voastră lin, simplu, până ce, fără zbucium, vor veni iarăşi iubirea şi dragostea şi dorul fierbinte după Hristos. Şi atunci toate vor merge bine.

Dragostea dumnezeiască este liniştită, dar arzătoare şi adâncă

Cel îndrăgostit nu poate trăi departe de persoana iubită, nici nu-i nevoie să-i aducă chipul din minte în inimă, ci îndată ce-o vede pe iubită, îi tresaltă inima. Când este departe şi se gândeşte la ea, iarăşi îi tresaltă inima. Nu este nevoie să facă vreo strădanie. Tot astfel este şi cu Hristos. Dar, fireşte, acolo toate sunt dumnezeieşti.

Pagini