Transilvania

Să ne temem de Ilie-Pălie și Foca? Ce ne spune Biserica?

În unele zone ale ţării noastre (Moldova, Muntenia, dar mai ales în Transilvania), tradiția populară a păstrat unele sărbători care nu se regăsesc în calendarul ortodox, nici în vreo scriere bisericească sau sinaxar.

De 380 de ani…

De 380 de ani, Cuvioasa Parascheva a vegheat prin istorie pașii românilor din cele trei provincii, mângâindu-le suferințele şi însuflețindu-i întru bune nădejdi de izbăvire. Sfânta Parascheva s-a arătat izbăvitoare nu doar pentru destinul poporului, ci și-a revărsat marea milostivire asupra oricui i s-a rugat cu credință. Nu cred că există cineva dintre noi care să fi uitat prima întâlnire cu Sfânta sau să fi venit o dată și să nu-și fi dorit să ajungă din nou să se închine și să primească binecuvântarea ocrotitoarei Moldovei.

Sibiu: 115 ani de la sfințirea Catedralei mitropolitane

În urmă cu 115 ani, în 13 mai 1906, a fost sfințită Catedrala mitropolitană din Sibiu.

Cazania Mitropolitului Varlaam – prima carte românească tipărită în Moldova

Cazania Mitropolitului Varlaam este cea mai importantă carte veche de învăţătură duhovnicească, alături de Biblia lui Şerban, din anul 1688. Datorită limbii sale atât de curgătoare şi învăţăturii ei dătătoare de viaţă, această carte a avut cea mai largă răspândire pe pământul ţării noastre, mai ales în Transilvania, unde se mai păstrează astăzi peste 350 de exemplare în manuscris. Setea de Hristos, ca şi unitatea de credinţă, de limbă şi de simţire au făcut pe mulţi credincioşi din Transilvania să o scrie cu mâna, pentru a circula mai uşor şi a fi citită din casă în casă. Cazania de la Iaşi a fost multă vreme pentru români cea dintâi carte de religie, de citire, de învăţătură şi de mângâiere duhovnicească, pe limba şi înţelesul tuturor.

Arhimandritul Neonil Buzilă – stareţul care a tipărit și a dăruit cărți în țară și străinătate

Cea mai mare operă culturală a stareţului Neonil a fost tipărirea de cărţi. Pentru a satisface setea de cunoaştere duhovnicească a tuturor şi pentru a înzestra bisericile şi mănăstirile cu cărţile necesare de cult, el a mărit mult tipografia mănăstirii şi a înlocuit vechile teascuri de lemn cu altele metalice. Activitatea tipografică era susţinută de peste 60 de călugări şi fraţi.

Eminescu, peregrin printre românii din diaspora

Numeroasele călătorii ale lui Eminescu, dar și vasta sa cunoaștere în domeniul istoric l-au făcut să se aplece cu stăruință asupra nevoilor conaționalilor din teritoriile românești încă înstrăinate, dar și din diaspora. Dovadă stă opera sa în care și-a devoalat plenar trăirile intense provocate de durerile poporului său, i-a cântat bunele nădejdi, s-a identificat profund cu aspirațiile românilor din țară și din diaspora, și-a purtat pașii, dar și gândul, dincolo de fruntariile patriei, învățând istoria lor, cunoscând atât năzuințele, cât și greutățile unei viețuiri departe de casă și de neam.

Arhimandritul Visarion Făgărăşanul, ctitorul Mănăstirii Cocoş

Mănăstirea Cocoş, cu rânduială de viaţă atonită, era pentru românii dobrogeni un adevărat liman duhovnicesc, căci vestea marelui stareţ atrăgea pelerini din toate părţile, până şi din Ardeal.

O carte cât un Dar de Crăciun

Bazat pe studiul la fața locului a acestui tezaur încă puțin exploatat precum și pe colecțiile existente în Muzeul Brukenthal din Sibiu sau Muzeul de Artă al României și al celui de Artă din Cluj, volumul acesta îmi pare un minunat pod de cultură cu o lume care părea că trece.

Mitropolitul Ardealului Andrei Şaguna, un apărător înflăcărat al Ortodoxiei

S-a dovedit de la început a fi un adevărat părinte al românilor din Transilvania, un apărător înflăcărat al Ortodoxiei dreptmăritoare, dar, în acelaşi timp, şi un apostol luminat de Duhul Sfânt, care punea mai presus de toate dragostea în Hristos şi unirea naţională decât ura, vrajba şi dezbinarea confesională.

Sfaturi pentru preoţi, de la Mitropolitul Andrei Şaguna

„Să se silească fiecare preot a povăţui poporul să părăsească deprinderile rele, să nu facă nuntă în post, să se lase de căsătoriile între rudenii şi să se ferească de cheltuielile zadarnice, de risipa de mâncare şi băutură ce au obiceiul a face cu prilejul nunţilor.”

Pagini