Vechiul Testament

Rolul Maicii Domnului în iconomia mântuirii noastre

Pregătind-o pentru a primi să nască pe Fiul, Duhul Sfânt a făcut-o pe Maica Domnului un ales chi­vot sfinţit al lui Dumnezeu. De această sfinţire se leagă şi pururea fecioria sa, proclamată la Sinodul al V-lea Ecumenic de la Constantinopol (553).

Răspunsuri la întrebarea „Cine este Dumnezeu?”

În Noul Testament întâlnim aproape aceleaşi numiri date lui Dumnezeu, ca şi în Vechiul Testament. Iisus Hristos propagă credinţa în Dumnezeu Creatorul, Dumnezeul cel unic, „Dumnezeul părinţilor”, Dumnezeul cel Viu, Dumnezeul proniator, Mântuitor şi Judecător al lumii.

Postul pe vremea Vechiului Testament

Scrie Marele Vasile: „Vino ca umblând prin istorie, să cercetezi originea postului. Căci acesta nu este o invenție recentă. Este comoara părinților. Tot ceea ce diferă de vechime este de rușine. Ia aminte la căruntețea postului. Căci este de o vârstă cu omenirea însăși, căci postul pentru prima dată în Rai a fost rânduit cea dintâi poruncă pe care a primit-o Adam: «Nu veți mânca din pomul cunoștinței binelui și răului»”.

Creştinul, între Porunci şi Fericiri

Cele zece porunci erau făcute aşa: „Să nu ucizi”, „Să nu furi”, „Să nu desfrânezi”. În Noul Testament, Dumnezeu stă cu mâinile întinse şi aşteaptă pe fiii Lui, adică pe noi, oamenii, să luăm din bunătăţile Lui, care sunt nenumărate, care sunt nepreţuite.

De ce închinarea la icoane nu este idolatrie?

În timp ce idolii sunt plăsmuiri ale minții omenești, care nu au existență reală, icoanele sunt reprezentări ale unor persoane sfinte care există în realitate și care au putere de a ne ajuta.

Legea Vechiului Testament se desăvârșește în cea Noului Testament

Care dar, să fie poruncile lui Dumnezeu, pe care ne-a poruncit să le păzim? După vremea şi legea veche, vom pomeni câteva...

„Și cine este aproapele meu?” (Luca 10, 25-37)

Uneori suntem cei jefuiți, căzuți și uitați. Alteori suntem trecători pe lângă suferința celuilalt. Rar, prea rar parcă, suflecăm sufletul să împlinească umanismul său. Poate de aceea pe măsură ce ne pierdem omenia și abuzăm valorile morale legate de uman, inventăm instituții ori organisme care să ne păzească pe noi de noi înșine. Care să înlocuiască omenia noastră cu... statul. Neutra exprimare a neputinței noastre. Hristos Domnul ne cere să rămânem oameni. Merită încercat! Harul Lui ne însoțește.

Despre mucenici şi mucenicie

Mucenicia, sau mai bine spus moartea mucenicească, a existat şi în Vechiul Testament, aici având ca exemple pe unii proroci sau drepţi ce au fost omorâţi pentru credinţa în adevăratul Dumnezeu. În Noul Testament, Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos este omorât de oameni, nevinovat, devenind Model de urmat până la sfârşitul omenirii. 

Să stăm de vorbă cu Dumnezeu, în rugăciune!

Prin rugăciunea făcută în Duh şi adevăr, noi stăm de vorbă cu Dumnezeu. Aşa au vorbit: drepţii, patriarhii, prorocii, împăraţii în Vechiul Testament şi Mântuitorul cu sfinții Apostoli şi urmaşii lor în Noul Testament, până astăzi şi cât va fi lumea aceasta.

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul – în Ţara Sfântă, pe urmele lui Hristos

După ce s-a nevoit mai întâi singur într-o peşteră din pustiul Iordanului, s-a retras apoi în obştea Mănăstirii „Sfântul Sava” de pe Valea Cedrilor. Aici a dobândit darul lacrimilor şi al rugăciunii inimii şi a răbdat grele lupte şi încercări de la diavoli. Astfel, ajunsese atât de despătimit, încât răbda ocara şi toate cu bucurie, avea mare milă pentru toată zidirea şi nu se temea niciodată de diavoli, de boală şi de moarte.

Pagini