Îmi scrii că în cărticica cu Acatistul Bunei Vestiri, pe care ai cumpărat-o, scrie că Maica Domnului a făgăduit că pe cei care vor citi acatistul în fiecare zi, îi va ocroti atât în această viață, cât şi în cealaltă. Aceasta o ştiu şi eu. De aceea, acest acatist îl ştiam pe de rost înainte de a mă face călugăr. Dar aceasta este valabil pentru toți cei din lume. Pentru cei care se nevoiesc, nu ajunge numai atât. Scopul nu este numai să ne mântuim, ci Dumnezeu ne cheamă să devenim fii de Împărat în Împărăţia Lui. Pentru aceas­ta este nevoie să cultivăm virtuţile, dar şi rugăciunea neîncetată. Pe cât putem, „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!” să nu lipsească de pe buzele şi din inima noastră. Când te obişnuieşti să spui mereu „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”, atât de mult te îndulceşte şi te atrage să o rosteşti mereu, încât nu vrei nici să mănânci, nici să vorbeşti. Dar aici este nevoie de atenţie, căci dacă neglijezi şi dispreţuieşti puţin rugăciunea, şi ea te dispreţuieşte şi plea­că. Pentru aceasta, fără de nevoie, nu trebuie nici să vorbeşti cu cineva, nici să schimbi rugăciunea. Chiar şi acatistul lasă-l în acea clipă, pentru că Maica Dom­nului nu se va supăra pentru aceasta.

Mai târziu, când vei vedea că nu mai ai dispoziţie pentru Rugăciunea lui Iisus, atunci fă o schimbare. Citeşte acatistul, rosteşte „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-mă!”. Spune tot ce te luminează Dumnezeu.

(Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie – Dascălul rugăciunii minții, traducere și editare de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2005, p. 213)