Chiar dacă ai patimi, egoism, mânie, dacă ești o fire ticăloasă, totuși, dacă simți că harul lui Dumnezeu poate într-o clipită să le risipească pe toate acestea ca pe un fulg, atunci poți să spui: „prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt” (I Corinteni 15, 10). Și numai atunci îți deschizi drumul ca să intri la jertfelnicul lui Dumnezeu fără să te primejduiești să cazi în afară și să ai simțăminte duhovnicești mincinoase. Asta este înțelegerea neputinței omenești și a atotputerniciei harului lui Dumnezeu. Astfel, când am patimi, neputințe, când am nevoie de ceva duhovnicesc și pot să spun că asta e treaba lui Dumnezeu, atunci sunt liber. Dacă nu înțeleg asta, nu iese nimic.

(Arhimandritul Emilianos Simonopetritul, Tâlcuiri la sfintele slujbe, Editura Sf. Nectarie, p. 135)