Blestemele şi jurămintele din obişnuinţă

Când o să ajungem în cealaltă viaţă, ce o să-i spunem Domnului? „Ştii, Te-am hulit doar din obişnuinţă”? La acest cuvânt El ne va spune: „Dincolo este iadul, du-te acolo, că o să te obişnuieşti şi cu acela”.

- Nu putem invoca că fac ceva mecanic şi că, prin urmare, aceasta nu este păcat. Mulţi dintre cei ce rostesc hule, invocă de regulă aceasta: Nu o spun, părinte, din suflet. Din obişnuinţă o fac!. Să adresăm din obişnuinţă hule către Hristos şi Maica Domnului? Să-i înjurăm din obişnuinţă pe sfinţi? Ce înseamnă asta? S-a obişnuit vreodată cineva să-şi înjure mama, tatăl sau stăpânirea? Dacă ar face aşa ceva, n-ar fi băgat la închisoare? Dacă cineva s-ar apăra zicând: Eu obişnuiesc să-l înjur pe preşedintele ţării sau pe primul ministru, însă nu o fac conştient, ci din obişnuinţă, va ajunge negreșit în acel loc din care cerul se vede doar printr-o ferăstruică! Ce importanţă are până la urmă dacă ai făcut-o din obişnuinţă sau la modul mecanic?

De bună seamă, cine o face conştient are un păcat mai mare; pentru aşa ceva nu există scuze. Însă hula, blestemul şi jurământul din obişnuinţă, precum şi orice altceva în sensul acesta nu încetează să fie păcat, şi încă un păcat greu. Ce-i aia „obişnuinţă”?! Obişnuinţa trebuie s-o înlăturăm, s-o dezrădăcinăm. Când o să ajungem în cealaltă viaţă, ce o să-i spunem Domnului? Ştii, Te-am hulit doar din obişnuinţă? La acest cuvânt El ne va spune: Dincolo este iadul, du-te acolo, că o să te obişnuieşti şi cu acela.

Le spun la unii: Muşcă-ţi limba până la sânge, până te doare, şi o să vezi dacă o să mai huleşti sau o să mai înjuri.

Careva mi-a spus odată: Părinte, se întâmplă o treabă ciudată; vreau să strâng un şurub şi nu merge. Mă silesc din toate puterile, şi nici un rezultat. Dacă încep să hulesc, se înşurubează de îndată. Îi spun: Treaba este simplă, foarte simplu şi uşor de explicat. Diavolul a încălecat pe şurub şi nu-l lasă să se învârtă, ca să te facă să huleşti. În clipa în care ai făcut-o şi-a împlinit scopul, pleacă de pe şurub ca să te încalece pe tine. Ce să mai facă cu şurubul? De aceea se înşurubează de-ndată. Decât să huleşti, de ce nu spui în clipa aceea, făcându-ţi semnul crucii: „Du-te de aici satană! Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”? O să vezi cum se învârte şurubul!

Auzi vorbă: dacă spun o hulă, se învârte şurubul! Adică hula este uleiul. Pune ulei pe şurub ca să meargă.

(Arhimandrit Epifanie Theodoropulos, Toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm, Editura Predania, București, 2010, pp. 95-96)

De la același autor

Ultimele din categorie