Prin sfânta taină a Botezului, noi, în chip de neatins, ne naștem de sus, (Ioan 3, 3) anume din Cer și pentru Cer. Ținta acestei nașteri din nou, de sus, este de a ne învrednici să intrăm și să petrecem veșnic în „Împărăția dreptății, a păcii și a bucuriei”. Acestea ni le descoperă Mântuitorul prin cuvintele: „De nu se va naște cineva de sus, nu va putea să vază împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3, 3).

Cu alte cuvinte spus, fără naștere din apă și din Duh, adică fără botez, nu este mântuire! Mântuirea se dobândește prin supunerea trupului către duh, prin ducerea unei vieți duhovnicești, după învățătura Sfântului Apostol Pavel: „Cu duhul umblați și pofta trupului nu o veți săvârși” (Galateni 5, 16).

(Arhimandritul Serafim Alexiev, Viața duhovnicească a creștinului ortodox, traducere din limba bulgară de Valentin-Petre Lică, Editura Predania, București, 2010, p. 7)