Păi, depinde! Poate să fie oraşul pustiu şi să nu fie pustiu Pustiul. Depinde cum ţi-l faci.

În oraş există pustiu, în sensul acesta că oamenii se cunosc mai puţin, că oamenii se interesează mai puţin unii de alţii, că nu cunoşti nici pe cei dintr-un bloc cu tine, că eşti mai izolat decât într-o Pustie, spre deosebire de sat, unde oamenii se cunosc, unde se întrebă unii pe alţii, comunică unii cu alţii, se salută când se întâlnesc.

Plictiseala o depăşeşti numai cu o viaţă îngrijită, cu o viaţă superioară. Toţi oamenii care se plictisesc sunt de fapt oameni inferiori, oameni neangajaţi în ceva deosebit. Pentru aceştia trebuie o angajare în rugăciune şi muncă.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 108; p. 117)