Cel ce iubește pe Dumnezeu, acela și pe fratele său îl iubește

Cel ce umblă întru dreptate se teme de Dumnezeu, iar cel ce-și strâmbă cărările osândit va fi.

Dacă cineva ar zice că iubește pe Dumnezeu, dar pe fratele său îl urăște, mincinos este. Că cel ce iubește pe Dumnezeu, acela și pe fratele său îl iubește. Iar cel ce nu iubește pe fratele său, nici pe Dumnezeu nu-L iubește, după cum zice Apostolul Ioan. Cel ce scârbește pe fratele său, pe Dumnezeu Îl scârbește. Că zice: „Nu scârbiți pe Duhul Sfânt cu Care sunteți pecetluiți”. Și iarăși, pentru dragoste, zice: „Ceea ce ați făcut unuia dintre aceștia mai mici frați ai Mei, Mie ați făcut”. Deci, s-a arătat, în cele mai sus-zise, că cel ce face spre bucuria fratelui său, lui Dumnezeu îi face spre bucurie.

Aceasta, dar, știind-o, fraților, că prin acestea suntem plăcuți lui Dumnezeu, dacă nu disprețuim pe aproapele nostru, apoi și noi cu toată puterea să ne silim să facem spre plăcere fraților și să nu le dăm pricini din care ei să fie scârbiți, ca primită la Dumnezeu să fie rugăciunea noastră, ca o jertfă fără prihană.

Că dacă unul se roagă pentru tine, iar altul te blestemă, precum și la Înțelepciune scris este: „Dacă unul zidește, iar altul risipește, apoi ce spor este, fără numai osteneală?”. Așa și omul cel ce postește și se părăsește de păcatul său, dar, iarăși, la același păcat intră; rugăciunea lui cine o va asculta și cu ce spor se va alege? Și iarăși grăiește, zicând: „Să nu meșteșugești asupra prietenului tău rele, când nădăjduiește el la tine, că numai gura nebunilor se preface în stâlp de batjocură, dar buzele drepților sunt cu pază”. Deci, „cel ce umblă întru dreptate se teme de Dumnezeu, iar cel ce-și strâmbă cărările osândit va fi”. Și prorocul Miheia, suspinând, grăiește pentru Israel: „Spre rău îndeamnă fiecare pe aproapele său și împotriva lui mâinile-și gătește”. Iar Apostolul zice: „Dacă fratele tău se scârbește împotriva ta, iată că nu cu dragoste umbli”. Iar Domnul a zis: „Tot cel ce se mânie asupra fratelui său, în zadar, vinovat este judecății, iar cel ce va zice fratelui său, „raca” (prostule), vinovat va fi de judecata soborului, iar cel ce-i zice „nebunule”, vinovat va fi de gheena focului”. Și încă mai zice: „Dacă-ți aduci darul tău la altar și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți acolo darul tău înaintea altarului și mergi mai întâi de te împacă cu fratele său și vino apoi să-ți aduci darul tău înaintea lui Dumnezeu”.

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, pp. 319-320)

Ultimele din categorie