Biserica, înțeleasă ca locaș de închinare, este Cerul cel de pe pământ. Noi credem în existența Cerului celui mai presus de lume, dar știm că există și un Cer pe pământ. Iar Cerul cel de pe pământ este locașul lui Dumnezeu, Sfânta Biserică. Pentru că în Sfânta Biserică, în locașul închinat lui Dumnezeu, se fac lucruri cerești aici pe pământ, se fac sfintele slujbe, se face Sfânta Liturghie, și acestea sunt lucruri cerești.

M-aș bucura mult să reținem lucrul acesta, că Sfânta Biserică, privită ca locaș de închinare a lui Dumnezeu în care se fac sfintele slujbe și mai ales Sfânta Liturghie, este Cerul cel de pe pământ, și nu poate ajunge cineva în Cerul mai presus de lumea aceasta decât în măsura în care ia parte la slujbele dumnezeiești în Cerul cel de pe pământ. Nu are ce căuta cineva în Cer dacă nu merge în Sfânta Biserică.

Tot ce se face în Sfânta noastră Biserică este ca să ne pună în legătură cu Dumnezeu, ca să ne facă gânditori de Dumnezeu, ca să ne facă cinstitori de Dumnezeu, ca să ne facă purtători de Dumnezeu, ca să ne facă purtători de Hristos și purtători de Duh și să avem Sfânta Treime lucrătoare în noi. Toate lucrurile acestea se pot realiza numai în atmosfera de gând pe care ne-o dă Sfânta Biserică.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 21)