Zicea odată către ucenicii săi:

– Nimic în viaţa călugărului nu este mai de cinste şi mai odihnitor, decât să ştie a face orice ascultare, fără cârtire. Apoi încheia:
– Să mă credeţi că sunt fericit!

Altădată, iarăşi zicea:

– Dacă aş putea să-mi revăd tot scrisul meu l-aş rezuma la o singură frază: Crede, nădăjduieşte, smereşte-te şi iubeşte pe Iisus Hristos! În puterea acestor cuvinte stă toată taina mântuirii şi fericirii noastre.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, Neamț, 2005, p. 663)