Cum să mă pregătesc pentru rugăciunea de noapte?

Când ai un program de odihnă stabil, atunci şi privegherea se săvârşeşte cum trebuie. Ia aminte tu însuţi la aceasta şi vei vedea că atunci când ţi se va întâmpla vreodată să te odihneşti mai puţin, de înda­tă ce vei începe privegherea, vei simţi toropeală, moleşeală şi akedie.

Cine vrea să privegheze în fiecare seară trebuie să fie cumpătat şi la mâncare. Sau cel puţin să nu mănânci înainte de priveghere, ci mănâncă la trapeză cât ai nevoie, astfel încât atunci când începe prive­gherea mâncarea să fie mistuită. Sfinţii Părinţi le-au rânduit pe toate cu înţelepciune. De la ora mesei până când începe privegherea trec exact atâtea ore câte sunt necesare pentru mistuirea hranei. Dar dacă eşti lacom la mâncare şi înainte de priveghere mănânci din nou... ei, atunci să nu aştepţi rugăciune! Deoarece este firesc ca stomacul îngreuiat să pricinuiască crampe sau somn.

Cel care vrea să privegheze în fiecare noapte trebuie să se odihnească mai întâi câteva ore. De obicei, monahul împarte somnul în două. O jumătate înainte de a priveghea şi cealaltă jumătate după aceea. În total trupul cere de la cinci până la şapte ore de somn. Iar cei care nu pot să se odihnească de două ori trebuie să doarmă acest timp tot odată.

Când ai un program de odihnă stabil, atunci şi privegherea se săvârşeşte cum trebuie. Ia aminte tu însuţi la aceasta şi vei vedea că atunci când ţi se va întâmpla vreodată să te odihneşti mai puţin, de înda­tă ce vei începe privegherea, vei simţi toropeală, moleşeală şi akedie. Dar şi atunci când vei dormi mai mult decât trebuie, vei simţi greutate, buimăceală, akedie. Aici se potriveşte spusa: „Cel mai bun lucru este să existe măsură în toate”.

Dar indispoziţia este pricinuită şi de schimbarea timpului. Şi căldura foarte mare pricinuieşte moleşea­lă şi somn, dar şi frigul peste măsură. Stareţul nostru ne spunea că perioadele cele mai bune pentru rugă­ciune sunt primăvara şi toamna. De aceea, în aceste anotimpuri sileşte-te cât mai mult pe tine însuţi, ca să ai rezerve.

Cel care vrea să privegheze trebuie să evite pe cât îi stă în putinţă vorbirea în deşert.

(Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie  Dascălul rugăciunii minții, traducere și editare de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2005, pp. 220-221)

De la același autor

Ultimele din categorie