Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu! 

Dumneavoastră știți foarte bine lucrul acesta. De aceea vă duceți la biserici, la mănăstiri, pentru că știți că acolo sunt oameni curați, care au o legătură mai adâncă cu Dumnezeu, care Îl văd. Și v-am spus odată că îmi povesteau monahii despre Părintele Petroniu care este la mănăstirea noastră din Sfântul Munte, la Podromu, că atunci când se ruga el, pe Sfânta Masă apăreau picioarele Mântuitorului însângerate. El Îl vedea pe Dumnezeu. Pentru aceasta și noi, dacă ne păstrăm inima curată, ori dacă ne-o curățim, vedem pe Dumnezeu într-un fel sau în altul. Dumnezeu poate să-ți vorbească printr-o descoperire, vorbesc de descoperirile adevărate, nu de cele satanice, dar Dumnezeu îți vorbește și prin niște inspirații interioare, prin înțelegeri adânci ale unor taine ale mântuirii.

Mărturisesc că de multe ori m-am rugat și poate din cauza necredinței mele, Dumnezeu nu mi-a împlinit cererea, dar de foarte multe ori rugăciunea mea s-a împlinit! M-am rugat pentru alții, iar rugăciunea s-a împlinit și m-am îngrozit! Ce sunt eu, ca Dumnezeu să asculte rugăciunea mea? Cum spune psalmistul, ce este omul ca să aibă așa cinste, să fie puțin mai prejos decât îngerii? Însă nu pentru virtuțile noastre Dumnezeu ne împlinește rugăciunile, ci pentru bunătatea Lui și pentru credința cu care ne rugăm.

Dacă aveți inima curată și vă rugați lui Dumnezeu, El ascultă cererea voastră. Să nu vă rugați niciodată pentru răul cuiva! Cei care fac rău, aceia se duc la vrăjitori. Degeaba ai să te rogi tu la Dumnezeu să facă rău cuiva, pentru că Dumnezeu este bun înainte de a fi drept, și apoi de unde știi tu că ai dreptate, pentru că tu ești subiectiv! Adeseori avem în față numai interesul propriu și uităm de adevăr și de dreptate.

(Părintele Cheorghe Calciu, Cuvinte vii, ediție îngrijită la Mănăstirea Diaconești, Editura Bonifaciu, 2009, pp. 175-176)