Sfinții Părinții noștri au inventat diferite moduri practice de concentrare și exersare a rugăciunii și invocării monologice (de un singur gând). Această lucrare se numește, luare-aminte (νῆψις) și rugăciunea inimii sau a minții și scopul ei principal este păzirea minții. „Dacă abuzul gândurilor naște reaua obișnuință a faptelor, care este și lucrarea păcatului cu fapta, atunci se impune cu necesitate în primul rând păzirea minții, astfel încât, încă de la primul gând, care este atacul, momeala (προσβολή), și de la bun început, să fie tăiată orice răutate și astfel să izbutească fără osteneală mântuirea”. „În dimineți am nimicit pe toți păcătoșii pământului” (Psalmul 100, 10), zice David, și „fiica Babilonului ticăloasa... fericit cel ce va apuca și va lovi pruncii tăi de piatră!” (Psalmul 136, 8-9). Referința la dimineți și la prunci sugerează atacul și începutul fiecărui gând.

Ca îngrădire a minții neastâmpărate și lesne de abătut, Părinții nu au găsit un alt mijloc mai potrivit decât pomenirea neîncetată a lui Dumnezeu și ne-au învățat acest lucru în termeni corespunzători. „Trebuie să Îl pomenim pe Dumnezeu mai abitir decât trebuie să respirăm”, zice Sfântul Grigorie Teologul, iar Sfântul Ioan al Scării zice „Să se unească pomenirea lui Iisus cu răsuflarea ta”. „Ia aminte la gânduri și nu vei osteni în ispite”, zice bătrânul Isihie. Și Theodor Sinaitul zice de asemenea: „Dacă lipsește pomenirea lui Dumnezeu, atunci tulburarea patimilor câștigă loc în noi”.

Neîncetata și riguroasa pomenire a lui Dumnezeu, păzită cu acrivie, este și se numește luarea aminte sau trezvia minții (νῆψις) și conduce la toată calea virtuții și poruncii lui Dumnezeu, precum zice și David: „Văzut-am pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este, ca să nu mă clatin” (Psalmul 15, 8). „Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu și m-am bucurat” (Psalmul 76, 3). Părinții împart în diferite moduri felurile trezviei minții (νῆψις), toți câți s-au referit în mod special la ea. Un mod este cel al atenției minții, în care imaginația reprezintă atacul sau momeala, fiindcă este cu neputință ca gândurile să apară, fără a fi însoțite de o imagine închipuită. Un alt mod este liniștirea inimii prin rugăciune, care nu primește nicio mișcare lăuntrică a gândurilor. Acest lucru izbutește la cei care au ajuns, prin sârguința lor și prin harul lui Dumnezeu, la rugăciunea inimii. Un alt mod este neîncetata și neîntrerupta chemare în ajutor a Domnului nostru Iisus Hristos cu multă smerenie. Și un alt mod, și ultimul, este neîncetata și neîntrerupta cugetare la moarte. În esență, și aceste patru moduri au același scop: pomenirea continuă a lui Dumnezeu, și chemarea în ajutor de care toți avem nevoie, de vreme ce toți am primit porunca „Rugați-vă neîncetat!”.