Dumnezeu Mântuitorul s-a pogorât din Cer pentru păcătoși, și cu toate că vede că veșnic Îl amărâm cu păcatele și cu fărădelegile noastre, zice: „Veniți către Mine toți cei osteniți și însărcinați și Eu vă voi odihni pe voi”. Vezi? Oricât de păcătos să fii, El nu-ți zice: „Du-te de aici, păcătosule, că nu ești vrednic de Mine”. Încă te roagă: „Veniți către Mine toți cei osteniți și însărcinați cu toate fărădelegile pământului, că numai la Mine veți afla odihnă!”. Vezi cât de bun Dumnezeu avem?

Oricât de păcătoși să fim, să ne ducem cu capul la pământ, cu smerita cugetare și să zicem înaintea Lui și a duhovnicului: „Doamne, iartă-mă, că am greșit înaintea Ta”, și Dumnezeu tot în momentul acela te iartă și te cuprinde și te bagă în Împărăția Cerurilor.

Dar trebuie să fim atenți, pentru că omul cade veșnic în drumul de-a stânga, căci Satana, duhul cel viclean, el duh fiind, veșnic seamănă sămânța faptelor rele în cugetul și în inima noastră. Și dacă nu le spovedim la duhovnic, nu scăpăm de ele.

Numai atunci când ne ducem la duhovnic, în fața icoanei Mântuitorului, și-ți spui gândurile și zici „Doamne, iartă-mă!”, numai atunci scapi de gânduri. Altfel nu scapi de ele, pentru că Satana e duh, nu are nicio osteneală ca să stea veșnic să te chinuiască.

(Starețul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, p. 83)