Iată o taină nepătrunsă de mintea omului: că Domnul Hristos împrumută preotului chipul, glasul și mișcarea; că repet, El este Cel ce săvârșește, dând omului, prin hirotonie, mai presus de fire, bogăția harului preoției, săvârșindu-se astfel marile prefaceri ale pâinii și vinului în Trupul și Sângele Mântuitorului ca să-L avem văzut (prin credință) permanent cu noi, să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Lui. ”Că cine nu va mânca Trupul Meu și nu va bea Sângele Meu, nu va avea viață întru el.”

Iată deci, folosul cel mai desăvârșit: că având în toată ființa ta pe Hristos Biruitorul, vei fi luminat și de temut pe tot drumul de mare răspundere al mântuirii tale și al semenilor tăi.

La Sfânta Liturghie primești într-un fel deosebit harul lui Dumnezeu, tăria cea mare a creștinului, aprinzând lumina adevărului din om pentru viața și lupta împotriva puterilor întunericului.

(Ieromonah Benedict Stancu, Iată duhovnicul: părintele Arsenie  Papacioc, vol. 2, Editura Sophia, București, 2006, p. 59)