Sfaturile Bătrânului Ioil către fiii săi duhovniceşti merită atenţie: „Nimeni nu merge în Rai fără cruce. Noi trebuie, în acelaşi timp, să nu târâm crucea, ci să o purtăm. Şi pentru a o purta, trebuie să analizăm problemele duhovniceşti ce ne preocupă. Să luăm de exemplu o masă. Dacă cineva o prinde de o margine, o va ridica foarte cu greu, printr-un mare efort şi pentru câteva momente, chiar dacă are o forţă musculară ieşită din comun. Dar dacă o prinde de mijloc, o va ridica fără greutate şi o va duce uşor unde vrea. Să fiţi cu transparenţă, să fiţi sinceri. Pentru voi, da să fie da, nu să fie nu! Nu uitaţi niciodată aceasta: ce aveţi în inimă, nu sunteţi obligaţi să aveţi şi pe buze; dar ce aveţi pe buze absolut că trebuie să aveţi şi în inimă. Nu uita că Dumnezeu îţi respectă libertatea. Mântuirea este între mâinile tale. Pentru a te mântui, Dumnezeu vrea ca să vrei şi tu”.

Dragostea trebuie să conducă lupta duhovnicească. Bătrânul Porfirie sfătuia: „Nu trebuie să-ţi petreci viaţa creştină predicând şi contestând, ci într-o dragoste adevărată. Când contestăm, ceilalţi reacţionează. Dacă-i iubim pe alţii, credem că le dăm ceva, dar de fapt, noi câştigăm ceva”.

Acelaşi bătrân sublinia: „Ceea ce facem să facem pentru că voim, cu libertate, cu responsabilitate şi cu bucurie”.

(Î.P.S. Andrei Andreicuţ, Mai putem trăi frumos?, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2012, pp. 114-115)