„Acestea pe care le spui tu acum, îți deschid cumva porțile Raiului? Nemulțumirea ascunde în spatele ei egoism. Dumnezeu nu te va întreba dacă te-au iubit ceilalți. Tu îi iubești?... Și dacă îți va spune Dumnezeu într-o zi că nu ai dreptate?”
Părintele Eusebiu era îngăduitor, dar și aspru, acolo unde trebuia. Spre exemplu, atunci când, în Ioc de pocăință, de părere de rău, vedea egoism și duh pretențios, răspundea:
– Acestea pe care le spui tu acum, îți deschid cumva porțile Raiului? Nemulțumirea ascunde în spatele ei egoism. Dumnezeu nu te va întreba dacă te-au iubit ceilalți. Tu îi iubești?... Și dacă îți va spune Dumnezeu într-o zi că nu ai dreptate? Pune-ți jos sinea egoistă și lovește-o cu putere... Să ne luptăm cu sinea noastră. „Netrebnico!”, să-i zicem. Să ne fie silă de sinea noastră. Să vezi atunci, se revarsă iubirea peste toți oamenii!
Egoismul dărâmă toate virtuțile, ca un buldozer. Nemaipomenit de bine este să avem simțământul că suntem un nimic. Altfel, dacă noi credem că avem virtuți, fie și numai puțin, ne umflăm de egoism... De egoism nu numai să ne fie silă, ci să-I și urâm... Domnul este întotdeauna alături de sufletul smerit.
(Părintele Eusebiu Giannakakis, Să coborâm Cerul în inimile noastre!, Editura Doxologia, Iași, 2014, pp. 10-11)
Despre Arhimandritul Eusebiu Giannakakis
Părintele Eusebiu Giannakakis (1910-1995) s-a făcut remarcat în mod deosebit datorită celor 35 de ani de misiune la Spitalul „Hipocrat” din Atena, ca slujitor al Sfântului Altar şi duhovnic harismatic. Sub epitrahilul preacuviosului părinte, mii de bolnavi internaţi în acestă instituţie spitalicească, precum şi nenumăraţi credincioşi din afara acesteia, și-au schimbat viața și au renăscut duhovniceşte. A mângâiat, a povățuit, a slujit cu râvnă și a fost un trăitor desăvârșit al vieții în Hristos. ...
