Sfânta Spovedanie, ca și celelalte Taine ale Bisericii, are menirea de a revărsa harul Duhului Sfânt în oameni. Duhul Sfânt este a treia persoană a Sfintei Treimi, iar harul care izvorăște din Duhul Sfânt este energia necreată sau o rază din energia necreată a Sfintei Treimi, care se revarsă în oameni prin cele șapte Sfinte Taine. Când omul face păcatul, se depărtează harul de la Botez, iar Spovedania anterioară se depărtează din tine și după măsura păcatului săvârșit și după păcatele mai des repetate. În locul harului Duhului Sfânt intră duhul satanei. N-ați văzut reacția duhovnicilor? Unii duhovnici văd în cel care-i păcătos, fără să știe măcar cum îl cheamă sau din ce parte vine, câte păcate are, cum demonul, ca un șarpe cumplit, îl încolăcește și-l chinuie, și-l luptă și vrea să-l sugrume. Așa este orice om lovit de patimă, de păcat. Fuge harul, că doar nu stă sfințenia în vasul spart, nu stă Duhul Sfânt în trupul desfrânat, nu stă Duhul Sfânt în omul viclean.

(Părintele Ioanichie Bălan, Spovedania, Taina Împăcării, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 12-13)