Inima rănită de dor se apropie de Dumnezeu
Când inima se va curăți de patimi, atunci se va înflăcăra simțirea către bunul Dumnezeu.
În timpul rugăciunii începe trezirea spre viață în Dumnezeu. Ecoul acesta armonios pe care-l auzi în tine este semnul că ești viu și vrei să rămâi omul viu în bucuria harului Celui dătător de viață. Sfântul Ciprian zice: „Cum vrei să fii auzit de Dumnezeu, când nu te auzi nici pe tine însuți?”. Sau „Spune-mi unde ești atunci când nu te afli înlăuntrul tău?”. Și iarăși: „Darul anume își face loc în noi, pe măsură ce se trezește eul nostru și sunt dezrădăcinate patimile”. Când inima se va curăți de patimi, atunci se va înflăcăra simțirea către bunul Dumnezeu.
(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Ne vorbește Părintele Arsenie, vol. 3, Editura Episcopiei Romanului, 1998, p. 75)
Cu inima noastră să suspinăm, cu sufletul nostru să ne înduioșăm
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro