Ispitirile lui Hristos – „Cel ce a fost ispitit poate şi celor ce sunt ispitiţi să le ajute!”

Iisus a biruit şi a rămas adevăratul Mesia, Mântuitorul lumii. N-a fost ademenit şi n-a cedat nici curselor trupeşti, intelectuale şi lumeşti ale satanei. Şi a biruit nu numai pentru Sine, ci pentru întreg neamul omenesc. Astfel, cel care se uneşte cu Hristos primeşte puterea Lui şi biruieşte şi el.

Fiecare lucrare duhovnicească autentică şi orice succes trece întotdeauna prin încercări. Dacă morala, virtutea, dreptatea, iubirea, adevărul, libertatea nu sunt încercate, nu au nicio valoare. La prima boare de vânt se pierd, pentru că sunt superficiale, adică fără fond, de ocazie. În timp ce virtutea călită, personalitatea încercată poate nu numai să reziste, dar şi să răspândească lumină în momentele critice şi să devină un chip călăuzitor. Hristos, pentru ca să împlinească lucrarea dumnezeiască, a trebuit să fie încercat şi ca om înainte să intre în oceanul vieţii, încât să reziste furtunilor, în momentele grele, şi să răspândească lumina în lume.

De aceea a fost supus unor ispite înfricoşătoare înainte să înceapă lucrarea Sa dumnezeiască de mântuire a lumii (Matei 4, 1). Evanghelia (Matei 4, 1-11; Marcu 1, 12-13; Luca 4, 1-13) ne spune că după Botezul Lui, care a fost plin de Duhul Sfânt, a fost dus timp de patruzeci de zile în pustiu, ca să fie ispitit de diavol. Acolo, în pustiu, s-a dedat postului şi rugăciunii. În aceste momente, a aprofundat misiunea Sa dumnezeiască. Acolo sus însă, în momentele grele, a venit satana, potrivnicul lui şi L-a ispitit întreit, în trup, în minte şi în suflet. [...]

Iisus a biruit şi a rămas adevăratul Mesia, Mântuitorul lumii. N-a fost ademenit şi n-a cedat nici curselor trupeşti, intelectuale şi lumeşti ale satanei (de aceea şi Părintele ceresc I-a trimis degrabă îngeri să-I slujească) (Matei 4, 11). Şi a biruit nu numai pentru Sine, ci pentru întreg neamul omenesc. Astfel, cel care se uneşte cu Hristos primeşte puterea Lui şi biruieşte şi el. Cu experienţa pe care o are şi ca om, a ispitelor diavoleşti, Hristos îi ajută degrabă pe oamenii încercaţi. Mare dar este acesta! Cel ce a fost ispitit poate şi celor ce sunt ispitiţi să le ajute! (Evrei 2, 18). Nemărginită este iubirea de oameni a lui Dumnezeu! Este de ajuns să nu ne aruncăm pe noi înşine în mrejele satanei. Deci, să fim atenţi şi în dreapta şi în stânga. În primul rând atenţia, rugăciunea, Sfintele Taine şi nevoinţa duhovnicească sunt armele imbatabile împotriva diavolului şi a păcatului. Cu acestea biruim ispitele.

(Arhimandritul Timotei Kilifis, Hristos, Mântuitorul nostru, Editura Egumeniţa, 2007, pp. 63; 68-69)

De la același autor

Ultimele din categorie