De câte ori vă dogoriți de arșița soarelui de vară și răbdați cu multă sudoare în osteneala sfintei ascultări, pentru dragostea lui Dumnezeu și folosul aproapelui; de câte ori vă aflați în chilie, făcându-vă canonul de metanii și de închinăciuni cu rugăciunea în minte, sau citind Viețile Sfinților și învățăturile Sfinților Părinți, spre a vă folosi de ele.

De câte ori răbdați căldura focului din bucătărie și brutărie, cu grija de a face mâncare spre a hrăni părinții, frații și străinii; de câte ori vă aflați stând cu răbdare la osteneala privegherilor de toată noaptea în biserică sau la chilie; de câte ori vă aflați în vreo lucrare sfântă a minții și în împlinirea cu lucrul a oricărei fapte bune făcute după sfatul celor ce vă povățuiesc și poartă grijă de mântuirea sufletelor voastre.

De câte ori vă aflați slujind cu dragoste în grădină, la croitorie sau la biserică și la oricare altă slujbă – în toate aceste prilejuri vă aflați într-o rugăciune neîncetată înaintea lui Dumnezeu. Aceasta deoarece orice faptă bună, oricare gândire sau vorbire duhovnicească sunt ca o laudă înaintea lui Dumnezeu. Rugăciunea neîncetată tocmai în aceasta constă: să ne aflăm întotdeauna cu evlavie în fața lui Dumnezeu.

(Arhimandritul Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 257)