Părintele Cleopa adesea amintea păcatele izvorâte din iubirea de sine şi îndemna pe toţi la pocăinţă, zicând: „Izvorul a toată răutatea şi a tot păcatul este iubirea de sine! Iubirea de sine este neraţională faţă de trup şi este cea mai grea şi mai subţire dintre toate patimile care robesc firea omenească. Din iubirea de sine se nasc: mila de sine, cruţarea de sine, îndreptăţirea de sine, mulţumirea de sine, trâmbiţarea de sine, lauda de sine, plăcerea de sine, părerea de sine şi toate celelalte păcate ştiute sau neştiute”.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Viaţa Părintelui Cleopa, Editura Trinitas, Iași, pp. 211-212)