Pe acestea în chip osebit le vădeşte dumnezeiescul Ioan Gură de Aur, spunând: Nu judecaţi, spune Domnul, ca să nu fiţi judecaţi! (Matei 7, 1). Dar mulţi dintre neînţelepţiţii mireni sunt atraşi să facă una ca aceasta fără nici o socotinţă. Căci dacă ei văd că monahul are o haină de prisos, în acel ceas îi arată lui stăpâneasca lege privitoare la faptul că nu trebuie să ai două haine. Mereu, fără de număr, poftind şi lăcomind...

Şi dacă văd că monahul primeşte hrană sărăcăcioasă, se arată încă aprigi clevetitori, ei înşişi în fiecare zi dedându-se la mâncăruri şi băuturi; şi nu înţeleg starea lor vrednică de plâns, că prin aceste păcate ei îşi adună de aici mare vâlvătaie de foc peste capetele lor şi se lipsesc pe sine de orice îndreptăţire şi iertare. Însă legea lui Hristos şi învăţătura lăsată de El apostolilor nu este numai pentru monahi, ci şi pentru mireni, căci după cum grăieşte Sfântul Pavel: Privegheaţi întru toată răbdarea, rugându-vă, şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte (Romani 13, 14); iar aceasta mărturiseşte că nu doar monahii trebuie să ţină Scripturile şi să petreacă în pace întru viaţa pustnicească, ci şi toţi aceia care trăiesc în oraşe şi în sate alături de soţiile şi copiii lor.

(Sfântul Iov de la Poceaev: viața, cuvinte de învățătură, acatistul, Editura Sofia, 2008, p. 64)