Moartea – „nu este sfârşitul, ci începutul, nu este dispariţie, ci descoperire”

„Să nu voiţi să mor”...  găsind o cale prin care să mă feriţi de mucenicia pregătită mie! „Să nu mă împiedicaţi să trăiesc”... împiedicându-mă de la a pătimi mucenicia! În comparaţie cu obişnuitele noastre moduri de a vorbi, viaţa şi moartea sunt aici inversate.

În timp ce era dus sub pază la Roma pentru a fi martirizat pentru credinţa sa, Sfântul Ignatie al Antiohiei le-a trimis o scrisoare creştinilor din acel oraş, implorându-i să nu intervină în viitoarele sale încercări, de exemplu, să nu încerce să-l ţină în viaţă prin mituirea autorităţilor. Deşi călătorea fără scăpare spre o mucenicie îngrozitoare, şi-a îmbrăţişat credinţa cu bucurie, exclamând: „Mai bine îmi este să mor în Hristos Iisus, decât să domnesc peste marginile pământului. Pe Acela Îl caut, Care a murit pentru noi; pe Acela Îl vreau, Care a înviat pentru noi. Naşterea mea este aproape. Iertaţi-mă, fraţilor... Să nu mă împiedicaţi să trăiesc, să nu voiţi să mor! ... Lăsaţi-mă să primesc lumină curată! Ajungând acolo, voi fi om (anthropos)! Îngăduiţi-mi să fiu următor al pătimirilor Dumnezeului meu”.

„Să nu voiţi să mor”...  găsind o cale prin care să mă feriţi de mucenicia pregătită mie!

„Să nu mă împiedicaţi să trăiesc”... împiedicându-mă de la a pătimi mucenicia!

În comparaţie cu obişnuitele noastre moduri de a vorbi, viaţa şi moartea sunt aici inversate. Mucenicia sa este naşterea sa... şi va fi o naştere prin care el devine „om” – un om care are statura lui Hristos, „Omul desăvârşit” sau „Omul nou”, fiindcă mucenicul este o trimitere la „Martorul cel credincios, Cel întâi născut din morţi” (Apocalipsa 1, 5), „Începătorul mântuirii noastre” (Evrei 2, 10). Aceste cuvinte pătrunzătoare sunt, după cum vom vedea, deosebit de profunde. Moartea este aici un moment definitoriu: nu este sfârşitul, ci începutul, nu este dispariţie, ci descoperire.

Aşa cum şi Sfântul Ignatie a accentuat în cuvântul său către romani: „Acum că Hristos este cu Tatăl, El este mai vizibil decât era înainte”. Adică, atunci când Hristos păşea printre noi în trup, noi nu am înţeles cu adevărat Cine era El; acum că a murit prin Pătimirea Sa şi este cu Tatăl, putem „vedea”, în sfârşit, Cine este El.

(Părintele John Behr, A deveni om. Meditații de antropologie creștină în cuvânt și imagine, traducere Dragoș Dâscă, Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 2-5)

De la același autor

Ultimele din categorie