Numai acolo, în viaţa de dincolo de mormânt, în Rai, se va cunoaşte cu desăvârşire ce este omul şi ce semnifică el.

Iată ce scrie Apostolul dragostei: „Vedeţi ce fel de dragoste ne-a dat nouă Tatăl, ca fii ai lui Dumne­zeu să ne numim; pentru aceasta, lumea nu ne cunoaşte pe noi, căci nu L-a cunoscut pe Dânsul. Iubiţilor, acum fii ai lui Dumnezeu suntem, şi încă nu s-a arătat ce vom fi. Ci ştim că, de se va arăta, ase­menea Lui vom fi, că Îl vom vedea pe El precum este. Şi tot cel ce are nădejdea aceasta întru dânsul se curăţeşte pe sine, precum şi El curat este” (I Ioan 3, 1-3).

Deci, dacă cei ce sunt în Rai vor fi pururea cu Domnul – „Şi aşa pururea cu Domnul vom fi”, după cum învaţă Sfântul Apostol Pavel – dacă după învăţă­tura Mântuitorului, fiind cu El vom fi în acelaşi timp împreună cu alte suflete, atunci ca fiinţe duhovniceşti vom fi neapărat în comunicare unii cu alţii.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă–Neamț, 2010, p. 430)