Mila lui Dumnezeu şi smerenia inimii ne mântuiesc. Și sfinţii au nevoie de mila lui Dumnezeu. Facem ce putem, iar darul Duhului Sfânt săvârşeşte toate.
- Dar noi, care nu ajungem la măsura rugăciunii adevărate, ne putem mântui?
- Auzi ce spune Duhul Sfânt: „În dar sunteţi mântuiţi”. Nu faptele noastre, ci mila lui Dumnezeu şi smerenia inimii ne mântuiesc. Că şi sfinţii au nevoie de mila lui Dumnezeu. Facem ce putem, iar darul Duhului Sfânt săvârşeşte toate. Vezi un gândac mic ce face? Merge pe ici, pe colo. Se uită pe unde ar putea păşi, după puterea lui. Se urcă pe o frunză, cade jos, apoi iar se urcă; nu dă înapoi, până nu ajunge sus, pe deal sau în vârful copacului. Aşa face şi puiul de pasăre. Sare de pe o creangă pe alta, se mai uită, dă din aripioare, se urcă pe un copac. Şi aşa, după a lui putere, se urcă cât mai sus, ca să fie la adăpost. Tot aşa să facem şi noi cu smerenie, şi aşa, cu darul lui Dumnezeu, vom dobândi rugăciune curată de gânduri şi imaginaţii, apoi câteva lacrimi şi nădejdea mântuirii.
(Arhimandrit Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a II-a, volumul V, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, p. 129)
Despre Arhimandritul Cleopa Ilie
Iată ce vreau să vă mai spun: să nu socotim vreodată că am făcut început bun. Să dorim întotdeauna să punem început bun. Pentru că noi nu cunoaştem cum trebuie să fie un om care pune început bun, cum trebuie să se poarte. Să zicem: „Doamne, dă-mi ajutorul Tău, să pun început bun, să-mi îndrept viaţa”.
