„Nu vă voi lăsa singuri!”, zice Domnul. Ce cuvânt mare și sfânt, mai ales în timpurile noastre, când nenumărați oameni se simt singuri, se plâng de singurătate, sunt în mijlocul mulțimii, dar se simt singuri, sunt printre prieteni mulți, însă de multe ori se simt singuri.

Un om care-L are pe Dumnezeu niciodată nu este singur. Singurătatea nu-l omoară, ci dimpotrivă, îl face fericit. În singurătate el poate să se simtă într-o atmosferă mai potrivită, unde să se gândească mai profund la Tatăl nostru Cel Ceresc, unde se poate ruga mai liniștit, unde poate să-și desfășoare gândurile, să urce cu ele până la Dumnezeu.

Toți sfinții au iubit singurătatea și pustia, nu pentru că au fugit de societate, ci pentru că acolo se întâlneau cu Dumnezeu.

(Înaltpreasfințitul Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui ‒ un ghid al frumuseții lăuntrice, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2009, pp. 118-119)