Oamenii se vor mântui prin milostenie

 

Povaţa mea este următoarea: să aşteptăm şi să îndurăm necazurile fără crâcnire, fără supărare, astfel încât, prin hăţi­şul des al întâmplărilor, nu cumva să pierdem veridicitatea chipului uman.

Să ne luptăm a ne revizui viaţa şi lumea încon­jurătoare. Alergând aşa grăbit, omul „câştigă” ameţeala slavei deşarte şi se alege cu experienţe amare, imposibil de evitat şi care îl robesc cu totul celei mai profunde întristări şi anxietăţii.

Povaţa mea este următoarea: să aşteptăm şi să îndurăm necazurile fără crâcnire, fără supărare, astfel încât, prin hăţi­şul des al întâmplărilor, nu cumva să pierdem veridicitatea chipului uman, care tinde spre de­săvârşire în chip firesc, având, aşadar, vocaţia desăvârşirii! Să fim atenţi, nu cumva, în agitaţia creată, să urâm chipul divin-uman şi, astfel, să ne facem viaţa de neîndurat!

Căci spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Oamenii se vor mântui prin milostenie, în cel mai larg sens al acestui cuvânt”. Şi, în altă parte, continuă această idee: „Urăşte păcatul şi nu pe păcătos! Cu ajutorul lui Dumnezeu, Care ne întăreşte gândul şi hotărâ­rea, toate cele pe care le socotim cu neputinţă, se pot realiza!”.

(Monahul Moise Aghioritul, Tristeţea anxietăţii şi bucuria nădejdii, Editura Sophia, 2005, p. 52)

De la același autor

Ultimele din categorie