Prin Înălţarea lui Hristos la Ceruri am devenit şi noi „dumnezei după har”

 

Ce lucru minunat să-L avem pe Hristos Cel Înviat alături de noi, înăuntrul nostru şi pe Duhul cel Sfânt, ca şi pe Părintele nostru ceresc! Am spus că acolo unde este Tatăl este şi Fiul şi Duhul Sfânt, „Treimea Cea de o Fiinţă şi nedespărţită”.

Prin Înălţarea lui Hristos la Ceruri, firea omenească s-a sălăşluit permanent în sânul Sfintei Treimi. În Persoana lui Hristos, firea omenească „în întrepătrundere cu cea dumnezeiască, va triumfa veşnic, ontologic, un dar negrăit”. Astfel am devenit şi în fapt „dumnezei după har”. Aici însă, trebuie să luăm aminte să nu creadă cineva că Hristos, înălţându-se la Ceruri ne-a lăsat „orfani”. Nu! Niciodată! Puţin câte puţin, ca un Biruitor, ne păşeşte pe urme zi şi noapte şi ne cheamă continuu lângă El, ca să ne odihnească, să ne sfinţească, să ne îndumnezeiască.

Ne spune: Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi (Matei 11, 28) şi încă, Iată stau la uşă şi bat. Dacă va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la El şi voi cina cu el şi el cu Mine! (Apocalipsa 3, 20).

Ce lucru minunat să-L avem pe Hristos Cel Înviat alături de noi, înăuntrul nostru şi pe Duhul cel Sfânt, ca şi pe Părintele nostru ceresc! Am spus că acolo unde este Tatăl este şi Fiul şi Duhul Sfânt, „Treimea Cea de o Fiinţă şi nedespărţită”.

Prin urmare, cu această credinţă şi certitudine să înaintăm spre „chemarea cea de Sus” până când vom ajunge în Împărăţia Treimii Dumnezeieşti, unde nu ni se va cere credinţă pentru toate acestea, pentru că le vom trăi în mod simplu, faţă către faţă, veşnic.

(Arhimandritul Timotei Kilifis, Hristos, Mântuitorul nostru, Editura Egumeniţa, 2007, pp. 135-136)

De la același autor

Ultimele din categorie