Să nu uităm de suflet, lăsându-ne absorbiți cu totul de grijile sau plăcerile vieții

Dacă te uiţi la lumea aceasta cu ochii lui Dumnezeu, vezi binele, dar dacă te uiţi cu ochi pătimaşi şi cu ochi păcătoşi, vezi şi ce n-ar trebui să vezi. Iar acum poţi vedea şi anumite lucruri rele, care ţi se arată anume parcă; parcă sunt oameni făcuţi anume ca să-ţi arate nişte lucruri pe care n-ar trebui să le vezi.

Sfântul Apostol Pavel spune undeva: „Toate sunt curate pentru cei curaţi, dar pentru cei întinaţi nimic nu este curat” (Tit 1, 15). Când ai ajuns o dată la o privire sfântă, la o privire curată, poţi să te uiţi; dacă te uiţi la lumea aceasta cu ochii lui Dumnezeu, vezi binele, dar dacă te uiţi cu ochi pătimaşi şi cu ochi păcătoşi, vezi şi ce n-ar trebui să vezi. Iar acum poţi vedea şi anumite lucruri rele, care ţi se arată anume parcă; parcă sunt oameni făcuţi anume ca să-ţi arate nişte lucruri pe care n-ar trebui să le vezi şi pe care nici nu le-ai vedea, dacă oamenii ar şti cum să se îmbrace, dacă femeile ar şti ce ţinută să aibă. Bineînţeles că cineva care trăieşte într-un oraş, nu poate să fie foarte retras, dar poate totuşi să-şi ferească privirea de lucrurile negative; şi trebuie, cât poate, să facă asta.

Se zice în Pateric că un părinte dintr-o mănăstire sau dintr-o pustie a fost chemat de arhiepiscopul din eparhia respectivă şi s-a dus la el. Când s-a întors, l-au întrebat fraţii ce-a văzut pe unde-a umblat. Şi zice el: „Fraţilor, iertaţi-mă, dar să ştiţi că eu n-am văzut decât faţa arhiepiscopului. Celelalte nu le-am văzut”. Şi-atunci ei, aşa ironic, au zis: „Da’ ce, Avvo, nu cumva s-a scufundat lumea?”. Şi el a zis: „Nu s-a scufundat lumea, dar eu nu mi-am lăsat ochii să umble încoace şi încolo. Am privit în jos, mi-am văzut de cale, m-am dus la arhiepiscop, l-am văzut, şi iarăşi, ca şi când s-ar fi scufundat lumea, m-am întors”. Acuma, bineînţeles că n-a fost ca şi când s-ar fi scufundat lumea, că doar călugărul a trebuit să vadă pe unde umblă. Dar, în orice caz, nu a avut împrăştiere, cum caută mulţi dintre oamenii din vremea de astăzi, când îşi înmulţesc impresiile negative şi nu se mai gândesc la Dumnezeu, ci se gândesc la lucrurile pe care le văd, doar aşa, ca să-şi ocupe cumva mintea, ca să-şi ocupe cumva sufletul. Apoi, de aşa ceva cei de demult nu ştiau şi nici nu voiau să ştie!

(Arhimandritul Teofil Părăian, Cum putem să devenim buni, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2006, p. 48)

De la același autor

Ultimele din categorie