Sfărâmarea porților iadului

La porţile iadului, când a venit Mântuitorul şi au strigat că vine Împăratul slavei, zice că diavolul a început să vorbească cu cei mai mari ai lui: „Taci, că-i om, pentru că în Grădina Ghetsimani se temea de moarte. Dacă ar fi fost Dumnezeu, nu s-ar fi temut de moarte”.

N-aţi citit o carte, Adeverirea Sfintei Învieri? Foarte frumoasă. Zice că atunci când a bătut în poarta iadului Arhanghelul Mihail, a fost de două ori porunca: „Ridicaţi boieri porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice!”. Mihail a fost cel dintâi care a bătut în porţile iadului. Şi satana întreabă din iad: „Cine-i acesta Împăratul slavei?” Iar el răspunde: „Domnul cel tare în război”.

A doua oară a bătut Arhanghelul Gavriil, care era cu Mântuitorul. „Ridicaţi boieri porţile voastre” – nu le deschideţi, ci ridicaţi-le cu tot cu stâlpi, din rădăcină –, „să intre Împăratul slavei”!

Dar satana întreabă iarăşi: „Cine-i acesta Împăratul slavei?” „Domnul puterilor, acesta este Împăratul slavei!” Atunci s-a luminat, a intrat Mântuitorul Hristos în iad şi a predicat 30 de ore Evanghelia, cum zice în Penticostar, pentru cei care-L aşteptau şi nu-L văzuseră, pentru popoarele care nu-L cunoscuseră.

Atunci, în iad, toţi prorocii arătau cum se împlinesc prorociile lor pe Golgota.

Isaia, care a profeţit naşterea Mântuitorului din fecioară: „Iată, Fecioara va lua în pântece”, a profeţit şi de patimă: „şi cu rana Lui noi toţi ne-am vindecat, că era Om Care întru durere a pătimit, Care ştia să rabde”. Când L-a văzut că suferă, a zis: „N-am spus eu despre Mesia în profeţia mea?”.

Când a văzut că-i dă oţet pe cruce, David a spus: „Eu înainte cu o mie de ani am zis: «Dat-au spre mâncarea Mea fiere şi M-au adăpat cu oţet»”.

Când L-au împuns în coastă, Prorocul Osea a zis: „N-am spus eu: «Vedea-vor pe care L-au împuns?»”. Când i-au luat hainele şi apoi au tras sorţi ostaşii pentru cămaşa care era ţesută de Maica Domnului, să n-o împartă că era foarte frumoasă şi era ţesută dintr-o bucată, Prorocul David a zis: „Ce-am spus eu cu o mie de ani înainte? «Împărţit-au hainele Mele loruşi şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi»”.

Fiecare spunea ceva. Şi atunci s-a împlinit ce-a spus fiecare proroc de Hristos. Dar vine Sfântul Ioan Botezătorul, căruia-i tăiase capul de curând: „Voi spuneţi prin Duhul Sfânt, dar eu sunt care L-am atins cu mâna, în Iordan, şi L-am mărturisit: «Iată Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatele lumii». Eu sunt de care a spus Prorocul Zaharia: «Glasul celui ce strigă în pustie, gătiţi calea Domnului». Eu am venit înainte, L-am văzut, L-am pipăit şi ştiam că vine”.

La porţile iadului, când a venit Mântuitorul şi au strigat că vine Împăratul slavei, zice că diavolul a început să vorbească cu cei mai mari ai lui: „Taci, că-i om, pentru că în Grădina Ghetsimani se temea de moarte. Dacă ar fi fost Dumnezeu, nu s-ar fi temut de moarte”.

Dar satana cel bătrân le spunea celorlalţi draci: „Sunteţi proşti! El pe voi v-a înşelat, ca să nu ştiţi până în clipa Învierii cine-i El. El Se făcea că Se teme, ca om, ca să vă înşele pe voi”.

Dacă S-ar fi temut, nu primea paharul de la Tatăl. Dar El a vrut să meargă pe calea ascultării: „Fie voia Ta! Că în capul cărţii scris este: «Am venit să fac voia Ta»”! Şi la patimă n-a vrut să fie semeţ, să intre în suferinţă fără ascultare. Tot cu ascultare. „De este cu putinţă, să treacă paharul acesta, dacă nu, fie voia Ta”! Şi aceasta ca să ne înveţe pe noi ascultarea, când vom intra şi noi în cele mai mari ispite şi greutăţi să ne lăsăm în voia Domnului: „Doamne, fie voia Ta!”. Eu mă feresc ca om, să păzesc, dar, dacă este voia Ta, vreau să fac ascultare şi merg pe drumul ascultării. „Ascultare până la moarte şi moarte pe Cruce”.

(Arhimandritul Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a doua, volumul VI, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 11-13)

De la același autor

Ultimele din categorie