De ce este nevoie de Ghetsimani și de Golgota pentru mântuirea lumii? Învrăjbirea între Hristos și lume este cu totul de neînțeles.

Nu putem rămâne nepăsători când vedem suferințele a milioane de oameni. În ce chip le-am putea sluji? În perspectiva creștină, această tragedie pe pământ este urmarea neascultării. Adam a căutat starea dumnezeiască, viața veșnică, rupând legătura cu Părintele și Făcătorul său. Hristos-Omul, cel dintâi în istoria omenirii, a urcat pe Golgota; și-a ales moartea cea mai dureroasă pentru a sfărâma acest blestem. A te hotărî să urmezi lui Hristos înseamnă a te expune suferinței. Este de neocolit! În măsura în care suntem o celulă a marelui trup al omenirii de la zidirea lumii și în măsura în care viața cosmică trece prin noi, trăim tragedia omenirii ca pe propria noastră tragedie.

Este foarte greu să exprimi ceea ce va să zică „Luați crucea voastră și urmați Mie”. Când alegem pe Hristos, trebuie să avem în vedere că este vorba de dragostea Tatălui, dragostea Fiului, dragostea Sfântului Duh în această lume suferindă.

(Arhimandritul Sofronie, Din viață și din Duh, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2014, pp. 28-29)